din: http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/2785-viata-duhovniceasca-a-crestinului-ortodox-serafim-alexiev,-arhim..html

“Adesea se aude aceasta expresie: “Si-a iesit din rabdari”. Ce inseamna asta? Faptul ca omul minios si suparat a iesit din binecuvintata lui locuinta duhovniceasca, in care Dumnezeu i-a ingaduit sa vietuiasca. Iesit din locuinta sufletului sau, adica din rabdare, un astfel de om si-a pierdut pacea launtrica, dulcea lui liniste si asezarea sa pasnica plina de har. Dintr-odata el a iesit in mijlocul vinturilor furioase ale ispitelor si a ajuns inaintea prapastiei pina la care l-au purtat furia si nerabdarea lui. Ce trebuie sa faca un astfel de om? El trebuie indata sa se intoarca in sine insusi, sa intre in locuinta sa pe care a parasit-o nebuneste si acolo sa-si restabileasca pacea pierduta, intr-o atmosfera de pocainta plina de rugaciune.

Daca intrebati: Cind isi iese omul de obicei din rabdare, cind anume isi paraseste casa sufletului? – vom raspunde: Atunci cind nu poate sa stea inauntru.

Orice locuinta este placuta cind este curata, aerisita si cind in ea se afla ceva cu care sa se hraneasca. Altfel, daca nu corespunde acestor conditii, locuinta devine insuportabila si chiar vrednica de ura, iar omul cauta sa iasa afara din ea.

Astfel este si cu viata duhovniceasca. Omul traieste intru rabdare, daca intotdeauna isi aduce aminte de Dumnezeu, care este cel mai curat aer al sufletului, si daca isi hraneste inima cu harul faptelor bune si cu simtirea cea dulce a smereniei.

Insa daca nu-si aduce aminte de Dumnezeu, daca nu se ingrijeste de rugaciunea fierbinte dinlauntrul sau si daca slabeste duhovniceste din pricina ca nu face nimic bun, ci savirseste mereu fapte rele,

un astfel de om, la orice intimplare neplacuta si la orice ispita din afara, isi iese din rabdare, adica se va tulbura, se ca minia, isi va iesi din sine, abandonind rabdarea – aceasta binecuvintata de Dumnezeu locuinta a sufletului.”