minunea vindecarii orbului din nastere (…)
“Dar aceste cuvinte ale orbului celui intelept, ca adica Dumnezeu nu asculta pe pacatosi, au nevoie de o lamurire mai generala, ca nu cumva sa fie rau intelese si sa produca confuzie in sufletele anumitor crestini. In adevar, Dumnezeu nu asculta pe cei pacatosi si lipsiti de evlavie, razvratiti impotriva celor dumnezeiesti. Nu asculta pe pacatosii nepocaiti, cei ce persista cu convingere in pacat.
Dar asculta pe pacatosii care se pocaiesc si se intorc spre Dumnezeu. Nu numai ca asculta rugaciunile lor, ci ii si primeste iarasi cu multa milostivire si duiosie, in starea de fii iubiti.
Pilda vamesului, a fiului risipitor, a oii pierdute, faptul ca Domnul a primit cu bucurie pocainta vamesilor si a pacatosilor, ca El ne-a incredintat ca a venit sa mintuiasca pe cel pierdut, toate acestea nu ne ingaduie nici o indoiala ca Domnul asculta rugaciunile pacatosilor care se pocaiesc.
Acest adevar trebuie sa fie bine inteles de toti crestinii. Fiindca diavolul, cel iscusit in rele, cind ii scapa pe oameni din pricina pocaintei, pe aceia pe care pina acum ii avea in mina, se grabeste sa le taie drumul cel bun al intoarcerii. Le baga in cap ideea ca Dumnezeu nu le asculta rugaciunea pentru ca sunt pacatosi. In felul acesta, uritorul de bine ii impiedica sa se apropie de Dumnezeu prin rugaciune si ii arunca in deznadejde, pentru ca sa-i poata supune din nou cu usurinta.
Asadar, Dumnezeu asculta rugaciunile pacatosilor care se pocaiesc.”



Daniela-Iulia
Iul 10, 2008 @ 22:02:45
si zic si eu, din cele auzite si primite drept cuvint: sa nu ajungem noi sa-I facem judecata lui Dumnezeu, zicind, nu ne aude Domnul rugaciunea pentru ca eu sunt asa…. , caci nu e asta in masura noastra, si decit sa zicem asa mai bine sa ne vadim de pacat si sa ne plingem micimea,
si sa avem tot asa grija sa nu cadem noi din starea de fii (adica sa nu mai putem sa-i zicem lui Dumnezeu – Tatal nostru), caci de cirtim prin a-I face lui Dumnezeu judecata, sau consideram ca cele date (sarcina noastra, slujba noastra, crucea noastra) sunt prea grele, sau de deznadajduim, asa cadem noi din statura de fii, care nu mai il recunosc pe Dumnezeu ca Tatal.
Domnul Dumnezeu sa aibe milostivire de sufletele noastre