Se spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârsit viata pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat unde se aflau o multime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii acestia erau însă infometati, numai piele si os, erau tristi si se tânguiau cu amar, pentru că, desi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-si puteau potoli setea si foamea. Aveau niste linguri cu coada foarte lungă si, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuseau în nici un fel. Aici este iadul – i-a spus îngerul.
Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeasi masă încărcată cu bunătăti si, de asemenea, aceleasi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalti plini de viata, foarte fericiti şi radiau de bucurie. Omul s-a intrebat cum e posibil asa ceva? Ingerul i-a raspuns: Fiecare om îsi foloseste propria lingură pentru a-i hrăni pe ceilalti şi astfel nimeni nu rămâne flămând. Acesta este raiul – a spus îngerul.
Daniela-Iulia
Iul 12, 2010 @ 08:11:22
Se zicea: minia lui Dumnezeu asupra omului neascultarii. Dar Dumnezeu e indelung-rabdator si nu se minie iute, asteapta intoarcerea celor pacatosi, caci nu vrea moartea lor, ci sa se intoarca si sa vieze, le iese in intimpinare si bucura cerurile de intoarcerea celor rataciti, la adevaratele valori. Dar omul uita, prins in iuresul vremurilor, uita de el, uita care sunt adevaratele valori, uita de aproapele, uita de Dumnezeu, atunci vine mina lui Dumnezeu sa ne scoata din uitare.
Toate isi au rostul lor, chiar daca nu-l vedem noi acum si aici, orbiti de durere, chiar daca intimplarile sunt tragice, toate isi au rostul lor.
Tragedia cu care se confrunta o mare masa de oameni, carora apele le-au luat agoniseala si chiar vietile, tragedia lor va aduce oamenii aproape, iar pe cei ce o traiesc ii va uni ca aceia ce au trecut peste incercarea apelor.
Cei ce nu le-au trait devin si ei solidari si inima lor se fringe de durerea traita de acei oameni incercati, nu mai conteaza scaderile de salarii, sau zisele cresteri de preturi, nu se mai plinge nimeni ca nu are si ca li se va imputina avutul, caci toti au sa dea ceva celor ce au ramas fara nimic, iar din cei ce se plingeau ca nu au, si ca ii va afecta tare valul crizei sau al actiunilor anti-criza, devin bogati, caci daruiesc.
Insusi faptul ca daruiesti ceva te face bogat, esti oricum mai bogat decit cei ce nu mai au nimic, nici unde sa-si plece capul.
Tragediile apropie oamenii, le despietresc inimile, si varsa lacrimi pentru cei ce au patimit, le deschid ochii ca sa vada adevaratele valori.
Romania nu duce lipsa de bani si criza nu se rezolva doar in mediul economic si politic, ci e o criza care se rezolva prin descoperirea adevaratelor valori, a valorile moral-crestine, bunatatea, blindetea, rabdarea, toleranta, iubirea de aproapele, mila, ajutorarea celor cu nevointe, Romania poate deveni foarte bogata, caci nu banii fac bogatia, si nici acumularea lor, ci inima oamenilor, starea lor launtrica, posibilitarea lor de a darui, nelipirea inimii de cele trecatoare care pot trece printr-o picatura de potop, darul unuia catre altul, caci atunci cind dai, in inima ta esti bogat deja.
Domnul sa-i ajute si sa-i intareasca pe cei incercati, iar noua sa ne deschida inimile si ochii pentru a ne destepta din criza valorilor.