Tarnosirea Bisericii Nasterea Maicii Domnului din Drumul Taberei
poze de la Tarnosirea Bisericii Nasterea Maicii Domnului – Drumul Taberei (primite de la Dan Petre – dascal – masterand in teologie – actualmente dec2010: Parintele Dan Petre)
si a venit si ziua Tarnosirii, dupa pregatiri de saptamini, dupa emotii, si asteptari, a venit si ziua
ziua a inceput cu slujba de Sfintirea apei,
Sfinta Liturghie s-a tinut in Bisericuta mica de lemn, slujba savirsita de PS Varsanufie Prahoveanul
raspunsurile la strana s-au dat de psaltii Patriarhiei – indrumati de Mihai Buca
(acum, parerea mea – e ca muzica psaltica e mult, mult mai frumoasa decit cea corala – parerea mea)
apoi, asteptarea venirii PF Parinte Patriarh Daniel, pentru savirsirea slujbei de Tarnosire
curtea Bisericii era plina, coada in afara curtii intinsa pe strada, pe strazi, lumea astepta luptindu-se cu un soare foarte calduros, luptindu-se si cu ispite, cu vorbe, cu rabdarea, cu asteptarea
Sfinta Masa era si ea pregatita si astepta, astepta savirsirea ei si a Bisericii
predica la Duminica Samarinencei s-a tinut de PF Parinte Patriarh in fata Bisericii de zid, care urma sa se savirseasca,
foarte frumoase predici tine Parintele Patriarh, frumoase, caci le vorbeste asa pentru toti, pentru toate inimile, ca sa le intelegem si sa le primim, si sa ne ramina in minte, si spre folos
oricum, cea de atunci avea o si mai mare valoare, si ne-a atins si mai mult inimile, caci se tine la Tarnosirea Bisericii noastre
si s-a inceput slujba de Tarnosire
cu citire de rugaciuni, pericope din Sfinta Evanghelie, cu inconjurarea Bisericii si ungerea cu Sfintul si Marele Mir, si stropirea cu Apa sfintita – impodobita cu miresme de trandafiri si alte aromate frumos mirositoare, cu intrarea in Sfinta Biserica
Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
Cine este acesta Imparatul slavei? - se auzi de dupa portile inchise ale Bisericii – Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi.
Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei.
Si s-a intrat in Biserica spre a fi desavirsita.
si astfel Biserica s-a savirsit, s-a desavirsit, a devenit cu adevarat mireasa lui Hristos
apoi a venit, de am intrat si noi in Biserica de am trecut prin Sfintul Altar, dupa ce ne-am luptat cu soarele si cu ispite, si cu asteptarea, si cu nerabdarea, a venit clipa de am trecut si noi prin Sfintul Altar,
ce stiu, si ce ramine in minte si amintire, e bucuria, si zimbetul, bucurie palpabila ce am simtit-o cind coboram scarile de la Sfintul Altar, un plin de bucurie, o lasare a grijilor si umplerea locului cu pace si plinire, de nu ii cautam motivul, ci doar ne infruptam din ea, si ne bucuram de plinul de bucurie ce il primisem.
Daniela-Iulia
Mai 26, 2009 @ 09:25:27
http://bisericaschimbarealafata.ro/index.php?page=album&album=tarnosire
http://www.ziarullumina.ro/articole;902;1;23229;0;Patriarhul-Romaniei-a-sfintit-o-noua-biserica-in-Drumul-Taberei.html
site-ul de prezentare al Parohiei (de pe crestinortrodox.ro)
http://parohia_parc_ghencea_ii.crestinortodox.ro/
Daniela-Iulia
Mai 28, 2009 @ 07:01:17
Si am ajuns de am trecut prin Sfintul Altar.
Dupa ce am trecut prima data (ca am trecut de mai multe ori….), prima data in ziua tirnosirii,
dupa o asteptare ce parea ca nu se mai termina, dupa ispite ce-ti spuneau, pleaca ca poti veni si altcindva, dupa un soare covirsitor de cald, am ajuns de am trecut prin Sfintul Altar
Ne-am inchinat Sfintei Evanghelii, Sfintei Cruci, si Sfintei Mese, si am primit iconita ca dar – cu Sfintul Mucenic Emilian, si tirnoseala, si am lasat acatist de multumire.
si cind coboram scarile de la Altar, am primit un plin de bucurie si zimbet, si ma desfatam cu acea clipa, dar ma gindeam, o fi de la faptul desavirsirii, sau ca dupa asteptarea de ore intregi in soare, asteptind si driblind ispite, iar acea trecere sa fie ca desavirsirea, ca implinirea a ce asteptam, si de aceea sa fi izvorit acea bucurie…..?
A doua oara, a doua zi, stateam in cumpana, sa mai trec, sa nu mai trec, …., sa astept sa trec cu mama sau sa mai trec odata acum – dimineata…., si m-am asezat la coada,
(urma sa ma duc sa o scot pe mama din spital), dar nu am stat mult, ca nea Marin, a venit si mi-a zis, nu sta la coada, hai sa te duc sa treci, caci esti de-a noastra, de-a bisericii, si am trecut in citeva minute (coada era totusi de vreo 15 minute), cind am coborit scarile de la Altar, acelasi plin de bucurie si zimbet, fara de griji, fara de ginduri, doar bucurie
apoi stateam sa ma gindesc, sa fi fost acea bucurie de la faptul sa am intrat de am trecut repede….?
Totusi, de ar avea bucuria asa cauze micute, cauze necautate, ar fi sa fim bucurosi tot timpul, caci tot timpul primim fie implinirea asteptarii, fie ajutor, fie sa fim multumitori, fie binecuvintari, ce tot timpul le primim, si ar trebui deci sa fim bucurosi tot timpul, si sa nu ne framintam sau sa ne ingrijoram, avind credinta si nadejdea in Dumnezeu. Asa ar trebui, insa cind apare si darul de la Dumnezeu, atunci toate cele ale darului apar usoare si de la sine, ca bucuria si pacea palpabila.
Mare dar si bucurie de primit este trecerea prin Sfintul Altar, dar care devine pe loc real, palpabil, acea bucurie si pace si plinire care le primesti si de care te desfatezi cind treci din Sfintul Atlar sau cind cobori scarile dupa trecere.
… A treia oara (am intrat de am trecut de mai multe ori…), am intrat si cu mama, o adusesem de la spital, si primul drum inainte de a ajunge acasa, am trecut pe la Biserica sa treaca si ea prin Sfintul Altar. Nu zic, ispite, iarasi, dar am trecut amindoua, cind am coborit scarile de la Altar, si eu si mama eram un zimbet, si se simtea bucuria, fata mamei era luminoasa si plina de zimbet, eu primeam si ma desfatam de bucurie…., Sa fie de la faptul ca a trecut si mama?
A patra oara… (ii spusesem parintelui meu – Parintele Emilian – ca am trecut de 3 ori pina atunci, si daca as mai putea sa mai trec inca odata prin Altar…., parintele mi-a spus ca da, dar sa nu spun la nimeni… :) )
Si am mai luat coada, si am mai trecut inca odata, aceeasi bucurie, – acum era deja testata, nu mai cautam motiv sau explicatie, era un plin de bucurie din care luai si primeai la fiecare trecere…. sau sa fie de la binecuvintarea Parintelui?