I wonder…

cum de are lumea atit de mult timp? – timp ca sa arati cu degetul, sa judeci pe altii, sa birfesti, sa te

uiti prin alte ograzi, sa te uiti la telenovele  :)

 

caci pentru a judeca, inseamna a te interesa de acea persoana, de eveniment, de trecutul ei…., a face

comparatie cu ce stii, sau ce ti s-a intimplat…

implica procese complexe de ierarhizare, de categorisire, judecata….

(nu zic sa stai impasibil, sa nu te intereseze, dar limita sa fie la: cu ce te pot ajuta, cu a-i da un pic de ajutor sau un pic de dragoste si un cuvint bun….., ca ti-e si tie de ajutor)

si pentru a judeca iti trebuie timp – foarte mult timp,  de unde o avea lumea atit de mult timp, eu nu stiu

 

oi avea eu cu probleme in pv managementului timpului – ca mie nu-mi ajunge

nu-mi ajunge timpul ca sa multumesc, ca sa citesc, ca sa particip la slubje, sa ridic slava Domnului, sa ma

minunez de totul, de frunze, de aer, de lume, de copaci, de oameni

si pentru asta tare ma smeresc

 

oare stim cit de bogati suntem, cite bogatii avem pentru a multumi pentru ele. pentru a ne ridica sufletul in bucurie

 

ni se pare normal ca respiram, ca vedem, ca mergem – dar sunt oameni care nu pot face asta, noi care le

avem multumim indeajuns pentru ele?

ne aratam, oare, multumitori pentru toate lucrurile – cele cit de marunte pe care le avem – eu nu am ajuns

la asta, si iara ma plec pina la pamint, ca nu stiu inca cite bogatii mi s-au dat

 

se zice, o vorba ce am auzit-o cind eram mica, ‘nemultumitului i se ia darul’

 

nu ne dam seama cit de bogati am fost, decit atunci cind ni se ia ceva, cind pierdem ceva, si atunci ne tulburam foarte, ne tinguim, sau cautam vinovati, sau zicem : de ce eu, de ce mie…., ce nu zice lumea la tulburare….

dar oare am fost destul de multumitori pentru acel lucru, care poate ni s-a parut normal, sau ni s-a parut ca ni se cuvine, ca suntem indreptatiti….

 

citeodata ii invidiez pe cei care au timp (nu pe cei care au timp de birfit, sau pe cei care improsca cuvinte, pe acestia nu)

citisem ceva cu la ce pot duce cuvintele de improscat, pe unii ii inalta in slava desarta gindind ca sunt mai

virtuosi decit cel improscat, altii gasesc un fel de acoperire, ca poate face si el acele lucruri urite –

nu prea le am cu citatele :(

 

asta prin cuvinte, prin cuvinte care ar trebui sa fie spre crestere duhovniceasca, caci Domnul ne-a vorbit

pentru toti prin pilde frumoase, pentru a-l intelege noi, copii, cei cu minte ingusta, neinduhoniciti, prin cuvinte care sa ne dea bucuria, sau sa lacrimam de cita dragoste are Domnul pentru noi

eu inca ramin uimita de cit timp au unii oameni, dar si ma smeresc de incapacitatea mea de a-mi organiza timpul,

ca as vrea si eu sa-mi ajunga timpul ca sa multumesc, si sa ma smeresc, si sa-i ridic slava Domnului

(nu am timp nici macar sa cer ceva, ca nu am terminat de multumit, …, si cum as putea cere ceva, cind nu

stiu inca cite bogatii am si inca nu am multumit si nu mi-am ridicat sufletul in bucurie pentru tot ce am)

 

funny is,

cind plec spre servici – ma rog sa am timp sa ma rog,

caci inseamna ca nu a fost o zi atit de stresanta, de obositoare, si ca nu a crapat nimica

:)

dar cind am timp sa ma rog, nu pot face decit sa multumesc – sa ridic multumiri ca am ajuns la acel moment sa ma rog

…..

eu inca am ramas in uimire, si in invidie, vreau si eu timp d’ala