Duminica 30 dupa Rusalii

Apostolul –  Coloseni 3, 12-16

12         Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,

13         Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.

14         Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.

15         Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori.

16         Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.

Evanghelia – Luca 18, 18-27

18         Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

19         Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.

20         Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

21         Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.

22         Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.

23         Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.

24         Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!

25         Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.

26         Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?

27         Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

Legea veche si Legea noua,  – desavirsirea, mintuirea si milostivirea lui Dumnezeu

(legea veche – nu duce la intrarea intru bucuria Domnului)

Legea veche – legea talionului – sau ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, era ea lege desavirsita care sa ne aduca in Imparatia cerurilor?

Urmareau sa implineasca cuvintul legii dat lor de pe tablele legii, proorocului Moise, si le implineau… , dar le implineau asa de ajunsesera orbi, aveau urechi si nu auzeau , aveau ochi si nu mai vedeau…

legea lor ii departase de la intelegere, de la credinta, de la primirea iubirii lui Dumnezeu pogorit pentru a le ( a ne ) cistiga mintuirea si desavirsirea.

Desavirsirea in legea veche nu le era izvor de mintuire, de pace, si nici catre dreptate nu ii ducea, ci i-a condus catre orbire de nu au recunoscut Adevarul si pe Ziditorul lor, i-a condus catre legi omenesti care prevalau legilor dumnezeiesti.

Sa vorbim de legea veche – de legea opririi faptei, sau a rasplatirii faptei

Auziti ce este scris in Evanghelia Sf Apostol Matei in cap 5 despre legea veche

21 Ati auzit ca s-a zis celor de demult: „Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osânda.

22. Eu însa va spun voua: Ca oricine se mânie pe fratele sau vrednic va fi de osânda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Le era oprita fapta, dar in gindul lor nu-l pazeau, savirseau omoruri ….

(la aceasta ar trebui sa gindim si noi, ori de cite ori ne miniem sau urim sau injuram pe aproapele, nu mai suntem urmatori ai legii Domnului)

27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: „Sa nu savârsesti adulter”.

28. Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui.

Si fapta, dar si gindul – tot pacat era, dar in legea veche, in loc sa mearga sa cunoasca mai mult, sa dezvolte intelegerea pacatului si a-l opri,

ei mergeau si repetau mereu legea, fara a incerca sa o inteleaga mai pe deplin….

Auziti inca ce mai zice Domnul despre cum au modificat oamenii legea veche data lor

si in Evanghelia Sf Apostol  Matei Cap 15  si Marcu Cap 7 (10-13)

10. Caci Moise a zis: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”, si „cel ce va grai de rau pe tatal sau, sau pe mama sa, cu moarte sa se sfârseasca”.

11. Voi însa ziceti: Daca un om va spune tatalui sau mamei: Corban! adica: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,

12. Nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa.

13. Si astfel desfiintati cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastra pe care singuri ati dat-o. Si faceti multe asemanatoare cu acestea.

Tot din Evanghelia Sf Apostol Matei, cap 5 – desavirsirea legii – dragostea si iubirea vrajmasilor

43.Ati auzit ca s-a zis: „Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”.

44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,

Auziti ce se zice si in Evaghelia Sf Apostol Matei – la cap 5, 20

“Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decât a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra în împaratia cerurilor.“

Sa le prisoseasca dreptarea mai mult decit fariseilor, a invatatorilor de lege…, caci altfel nu vor intra intru bucuria Domnului….. Va dati seama ca in legea veche, nici celor in cunostinta nu le era data posibilitatea de a ajunge la pace, intru bucuria Domnului….

Ziceau niste invatati, faptul ca legea dragostei, a iertarii, a intoarcerii obrazului celui ce te-a palmuit odata intru nedreptate sa-i intorci cu smernie vadirea de pacate a ta pentru iertarea si implinzirea palmuitorului;

legea noua data de Hristos, nu va merge niciodata pentru cei absorbiti de legea veche… caci ei nu vor putea intoarce celalalt obraz niciodata, ei vor plati cu aceeasi moneda…..

(credinta si faptele credintei)

Si cit sunt de departe ei de lega iubirii… dar si noi cit suntem de departe de legea iubirii (!), desi o stim, dar nu o implinim sau marturisim …. caci credinta fara fapte moarta este.

Marturisim ca avem credinta…, dar marturia noastra nu e dreapta de nu o implinim cu faptele credintei;

si prin acestea marturisire implinita in fapte, treptat ne apropiem de a fi desavirsiti precum Tatal nostru desavirsit este.

Care sunt faptele credintei noastre, care e marturia noastra in fata oamenilor, ca suntem fii dupa dar ai lui Dumnezeu?  – ni se spun in Apostolul de azi:

“Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,

Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.

Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.”

Dar oare sunt aceste Fapte care sa le marturisim din credinta noastra, la fel ca faptele din vechea lege

“să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.” ?

Ni se va spune, poate, ca legea veche insemna fapta, si ca Mintuitorul a spus nu era de ajuns, si ca se socoteau si gindurile, iar acum ni se spune de faptele credintei…, nu sunt tot fapte ?

dar acestea sunt mult mai subtile, sunt marturii ale sufletului, ale inimii, e mai mult decit fapta cu lucrarea – sa nu savirsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi …..

e mai mult decit fapta cu gindul – sa nu ii tii ura (sa nu-l omori in gindul tau), sa nu privesti femeia altuia  (sa nu savirsesti adulter in gindul tau)

aceasta este fapta cu sufletul, e lucrarea sufletului: imbracati-va in blindete, rabdare, smerenie, bunatate, dragoste…, iar din fapta sufletului, si gindul si fapta cu lucrarea vor fi spre slava lui Dumnezeu.

Mai spune Apostolul de azi: si fiti multumitori, si laudati si proslaviti pe Domnul si multumiti-I in tot ceasul si locul…. –  si rasplata: “pacea lui Hristos, …, să stăpânească în inimile voastre”

A fost nevoie sa vina Mintuitorul pentru a le arata calea desavirsirii, dar nu ei au inteles-o, raminind inamoliti in legea lor plina de reguli, dar fara de dragoste….. (ei… si poate si noi !)

A venit Fiul lui Dumnezeu pentru a desavirsi legea, pentru a intra intru bucuria vesnica in Imparatia Cerurilor.

Si care e legea desavirsirii: Dragostea – “îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.”

“Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.“ (Matei5,38)

(totul e cu putinta la Dumnezeu)

Sa revenim la pericopa evanghelica de astazi:

Tinarul bogat din pericopa evaghelica de azi, a marturisit ca a pazit legile date lui Moise, inca din tineretea lui, a pazit fapta. Ca a pazit si gindul nu ni se spune, legea veche cerea paza faptei, platea fapta cu fapta, rasplata era dupa merit….

Ca  raspuns la fapta pazita de acel tinar bogat, Mintuitorul ii spune, ca pentru a ajunge desavirsit din fapta: “ Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.”

Din fapta, prin lepadare de sine, putea ajunge la legea de care spunea Domnul, la legea iubirii,

Tinarul insa nu primeste cuvintul, pentru el e prea mult, a facut fapta dreapta, dar sa asculte cuvintul Domnului sa faptuiasca lepadarea de ceea ce-l tine prins in catusele lumii, nu putea face…

si a plecat intristat, nu era pregatit de acea jertfa, nu-L recunostea pe Domnul Iisus ca Fiul lui Dumnezeu.

Multi nu erau gata sa primesca cuvintul Domnului, si chiar de pazeau dreptatea din legea veche, nu puteau primi desavirsirea, chiar de li se arata calea (asa cum o intelegeau ei), cu lucrarea, cu fapta.

Vedea Domnul, ca cei din jur mai ca aproape ajunsesera sa deznadajduiasca, si lor li se parea prea mult (nu vorbim de Sfintii Apostoli, de cei ce au lasat tot si au urmat Domnului), ci de cei ce erau imprejur si ascultau…., de cei care aveau avutii, despre care Domnul a spus:

“Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!”

Vedea Domnul le vedea invirtosarea inimii si ne-primirea cuvintului de lepadarea de idolii lumesti (in acest caz bogatia, care iti tine prinsa inima)

si nu ii putea lasa in deznadajduirea mintuirii – (dar atunci cine poate sa se mintuiasca, daca a implinit toate ale legii, insa nu poate da toata averea a se lepada pe sine si a se face ucenicii lui Hristos ) , spunind ca “Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

Deznadajduirea e mare pacat, si Domnul nu putea sa-i lase sa ramina cu sufletul prigonit, de aceea le dezvaluie lor ca lui Dumnezeu nimic nu e cu neputinta, totul e in putinta lui Dumnezeu:

fie a mintui pe cel mai mare pacatos, fie a-l intoarce si a-i da inceput bun in pocainta, oamenilor nu le e cu putinta a ajunge la desavirsire daca harul si darul Domnului nu le e ajutor, iar a mintui sau a osindi la chinul vesnic, este doar in puterea lui Dumnezeu.

Sa primim si sa raminem cu cuvintul din aceasta duminica,

lucrati credinta voastra, nu numai cu fapta, cu gindul (buna-voire), dar si cu puterile sufletului,

nu va lipiti inima de cele pamintesti, iar de e sa primit chemarea Domnului, sa o urmati fara oprelisti

dar cel mai mult, nu deznadajduiti de mintuire, caci daca la oamni nu e cu putinta, la Dumnezeu totul e cu putinta.

Anunțuri