din:http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/2854-traire-duhovniceasca-si-inselare-serafim-alexiev,-arhim..html

… devenind incapabili sa se smereasca si sa primeasca orice fel de sfat bun

… cind ii sunt ranite mindria si iubirea de slava a sa. Invinuiti-l pentru vreun lucru de nimic! El indata se scoala ca ars si incepe sa se apere. Mindria lui se manifesta atunci intru el.

(dana: Ne recunoastem si noi in aceasta? Poate. Insa nu este cazul sa ne erijam noi in a-i testa pe altii, in a le testa limitele, ochii sa fie spre noi, fraza e spusa pentru noi, pentru a ne vedea noi mindria din noi, nu pentru a-i testa pe altii. Iar daca e sa vezi un frate al tau pacatuind, acopera-l cu blindete si dragoste, si plinge-ti tu pentru tine acea fapta, caci lui i s-a dat incercarea si poate a cazut, pocainta nu i-o stii, i-o stie Domnul, dar tu atit de slab ai fi fost ca nu ai fi rabdat nici inceputul acelei ispitiri)

… De la unii oameni (…) au plecat toate patimile, cu exceptia uneia – mindria. Ele au lasat-o pe ea ca pe o temelie ra, ca sa umple locul patimilor de mai inainte, intrucit aceasta este atit de vatamatoare, incit poate sa distruga chiar si cerul.

… Mindria are multe fineturi si manifestari abia perceptibile.

Cind semenii ne privesc putin piezis ori ne indreapta vreun cuvint ce ne aduce mihnire si noi ne ranim de acesta, aratam ca suntem mindrii.

Cind nu ni se acorda atentia pe care o asteptam si suntem trecuti cu vederea, iar noi ne indignam in sufletul nostru, aratam atunci mindrie.

Cind insetam sa auzim ceva bun despre vreo oarecare fapta a noastra ori de vreo oarecare insusire a noastra, iarasi suntem condusi de mindrie.

Cind Domnul ne smereste prin unele necazuri abatute asupra noastra, iar noi suntem nemultumitori de cele harazite si cirtim impotriva lui Dumnezeu, din nou suntem cuprinsi de mindrie, deoarece ne socotim vrednici de o stare mai buna.

… Mindria este un resort chiar si in viata noastra „duhovniceasca”.

Cind ne rugam, postim, dam milostenie ori vorbim de Dumnezeu, noi dorim sa auzim laudele despre noi. Prin aceasta demonstram ca si faptele noastre cele bune, pe care le savirsim, sunt din mindrie, pe care poate nici nu o constientizam. Iar faptele bune, fara smerenie, sunt diamante false, nevdernice de Imparatia Cerurilor.

… Iar falsa smerenie este aceasta: sa te arati smerit din dorinta de a primi laude.

… Daca doresti sa dobindesti adevarata smerenie, deprinde-te sa rabzi cu barbatie toate scirbele pe care altii ti le aduc tie si nu te imbraca in desarta vorbire despre smerenie!

… „Smerita cugerate arata nu acela care se vorbeste de rau pe sine (caci cine nu va suporta ocara lui insusi?), ci acela care, ocarit fiind de altul, nu-si imputineaza dragostea catre acesta.” (Sf Ioan Scararul)

Anunțuri