Poate ni s-a intimplat sa ne pierdem rabdarea (mie uneia cu siguranta), dind vina pe firea noastra mai colerica, mai sangvina, pe timpul care zboara si nu-i vedem urma, sau se intimpla sa cirtim la cele ce le intimpinam in viata, sa ne plingem de toate cele, de faptul ca Dumnezeu nu ne aude rugaciunile …..

Si cam atit, pina am ajuns la acel ceva care nu il vadeam a fi pacat, consideram in indreptatirea noastra ca nu primim raspunsul si ajutorul pe masura rugaciunilor noastra, a zbaterii…

Pacatul nu il vedem cind zicem, Dumnezeu nu ne aude, nu ne ajuta, nu ne sprijina, pacatul nu il vedem ca Ii facem judecata lui Dumnezeu…

Frumos spunea parintele paroh o pilda ce suna cam asa: un om care avea vederea celor dumnezeiesti,  mergind vedea pe nisip doua urme de pasi in urma sa, ale lui si ale lui Dumnezeu mergind cu el alaturi;

s-a intimplat de a dat de greu, si s-a uitat si a vazut doar un rind de urme de pasi, si s-a tulburat tare, zicind Dumnezeul meu m-a parasit acum cind am dat de greu si as fi avut nevoie de El;

Greul a trecut, si uitindu-se in urma a vazut din nou 2 rinduri de urme, si zicea, Doamne, de ce m-ai lasat singur cind am dat de greu, totdeauna erai cu mine, si cind am dat de greu eram singur si m-ai lasat….,

iar Dumnezeu i-a raspuns, nu te-am parasit niciodata, iar cind tie iti era greu, Eu te purtam pe brate

(am scris-o din amintiri, dar tare frumoasa era pilda asa cum o spunea parintele)

Se-ntimpla foarte adesea ca ne pierdem rabdarea, ca ne tulbura viforele vietii, si cirtim, si judecam nu numai aproapele, dar ajungem la pacatul de-I facem judecata si lui Dumnezeu, caci nu vedem – orbiti fiind de cele materiale, de durere, de noroi si mocirla, nu vedem ca Dumnezeu ne poarta pe brate atunci cind greutatile ar fi sa ne inghita

De cirtit, ar trebui sa nu cirtim defel, caci astfel ne pierdem noi titulatura de fii ai lui Dumnezeu, si cum sa mai indraznim sa-I spunem lui Dumnezeu – Tatal nostru, daca noi ne gindim ca ne-a dat mai mult decit putem duce; El ne ramine Tatal nostru oricit am gresi, insa noi ne coborim din titulatura de fii

De avut rabdare, ar trebui sa avem, oricit ar fi sa asteptam, sa avem sora de drum nadejdea, si sa stim ca Dumnezeu ne asculta, si ca un Tata ne va da cele de folos si trebuinta, si sa avem grija sa nu cadem in a face judecata lui Dumnezeu, ca ne facem pacat mare, poate fara sa-l putem vadi si recunoaste asa usor.

Dumnezeului nostru slava pentru toate cele presarate in calea noastra!

Anunțuri