12. Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Matei 13,12), dupa pilda Semanatorului

29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. (Matei 25,29), dupa pilda Talantilor

25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Marcu 4,25), dupa pilda Semanatorului

18. Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el. (Luca 8,18), dupa pilda Semanatorului

Cum e cel ce are: are un simtamint de prea-plin, de suficienta, de implinire, de bogatie.

Cum e cel care nu are: e cu un simtamint de jale, de tinguire, de revolta, de plingere.

Din logica faptelor si a simtamintului aceluia ce ar avea, ar rezulta urmatoarele:

Atunci cind ai si darui, simtamintul e de preaplin, si faptul ca ai dat, iti da stiinta ca ai avut destul, mult, si ce iti ramine dupa dar iti da bucuria prea-plinului.

Dar ce e bucuria prea-plinului, e abundenta, bucuria, satietatea, e darul din bucurie si pace si implinire.

Ce te faci atunci cind nu prea ai (bani, mincare, iubire, mila …, cind nu prea ai ceva), ce sa faci ca sa ajungi la bucuria prea-plinului? Simplu: daruieste.

Atunci cind daruiesti, chiar daca ai putin, ti se da tie in sine, prin paruta idee ca ai avut ca sa daruiesti, iar ce iti ramine pe linga ca va avea o valoarea mai mare pentru tine, o vei aprecia mai mult si iti va folosi mai mult.

Caci nu in multimea banilor si a mincarii, sta bucuria lor, ci in folosinta si multumita care le ai dupa ele, aprecierea si indestularea si prea-plinul care il percepe trupul sau sufletul tau. Nu prea-plin de imbuibare, sau de inaurire peste tot, ci prea-plinul din suflet, caci bucuria si pacea din suflet nu are egal.

Cel ce parut are putin, ca sa obtina maximum de bucurie, de binecuvintare, de implinire, e ca sa dea din acel putin, sau chiar sa dea acel putin, dar sa-l dea cu bucurie, si nu cu scopul de a obtine rasplata (nici aici, nici in cer), ci sa dea ca din prea-plin, atunci chiar de va ramine cu nimic, va avea cea mai mare bucurie in suflet, ca si cum ar fi avut toate averile din lume.

De a dat tot cu bucurie, iar lui nimic din acel ceva material nu i-a ramas, atunci e ca sa fie vorba de despatimire, iar intr-un suflet curatat de ceva patimi, isi face casa harul, bucuria si pacea lui Dumnezeu.

Greu este simtamintul avaritiei, al impatimirii de bani, cind desi ai avea destul, tie nu-ti ajunge, si tot le stringi pentru tine, si nu-ti ajung, si ti se pare ca nu ai…., chinuitor simtamint, datator de cosmaruri, de obosirea si imbolnavirea organismnului, a trupului, iar sufletului pierzator.

Avarul desi are, i se pare ca nu are, lui i se vor lua toate – poate nu in sens material, caci va avea in continuare – ci in sens sufletesc, i se va lua bunatatea, sensibilitatea fata de aproapele, va deveni indirjit, orb, surd, si in cele din urma se va pagubi atit de tare sufleteste ca nu va mai avea incredere si iubire pentru aproapele. I se vor lua, caci paruta lui e ca nu are.

Cei care marturisesc ca au, marturie in sufletul lor, se bucura si se veselesc de darurile avute (chiar de au putin, putini bani, putina avere, putina sanatate), dar atunci cind dau din ele, caci din simtamintul de prea-plin daruiesti cu bucurie,

cind dau din ele, ce le-a ramas, chiar de vazuta ar fi si mai putin, sau chiar deloc, ei au mai mult in suficienta si prea-plin, si pe linga asta, primesc implinire in bucurie si impacare in sufletul lor.

Faptic, vor si primi (sunt intimplari traite si auzite), faptic vor primi desi nu ar fi avut in vedere aceasta posibilitate ca ar exista atunci cind au dat, dar pe linga materialul care il vor primi (daca au daruit cu bucurie din simtamintul de prea-plin), vor mai primi si altele: binecuvintari ca bucurie, pace, implinire, sanatate (caci atunci cind nu esti chinuit tu insuti, are ragaz organismul sa se si tamaduiasca)

Chiar cei ce au putin, si in sanatate, atunci cind e sa fie de ajutor cuiva, asa mare bucurie le aduce, ca desi sunt bolnavi au putut ajuta cuiva cu ceva, si boala lor va fi uitata in acele momente si nu ii va mai apasa atit de tare si chinuitor (daca daruiesc ajutorul din dragoste, si cu adevarat).

Caci decit sa te chinui si sa te plingi ca nu ai, (ca nu ai bani, ca nu ai sanatate), plingere care vei ajunge sa o crezi si tu, ajungind sarac si bolnav (crezut de tine), si pagubit de tine insuti, decit sa te plingi astfel, mai bine sa daruiesti ceva: ajutor fizic, sau material, sau sufletesc, atunci ajutorul, darul tau, iti va da simtamintul de prea-plin si de bucurie si de impacare si de sanatate,

Caci celui ce are, lui i se vor da.

Cum ramine atunci cu cele spuse in frumoasa pilda din „Daruid vei dobindi” (Nicolae Steinhardt)

“… un candidat la calugarie care-i marturiseste staretului minastirii unde ar dori sa fie primit:

sa stiti, Parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici esenta, nici incredere in mine si nici nu cred ca poate sa-mi fie mie cu putinta sa-mi fiu mie insumi de ajutor si cu atit mai putin altora. Nu am nimic.

Raspunde staretul:
Ce-are a face! Nu ai credinta, insa dind-o altora, o vei avea si tu. Cautind-o pentru altul, o vei dobindi. Pe fratele acesta, pe aproapele tau trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai.
Nu din prisosul tau, nu din putinul tau, ci din neavutul tau.
Daruind altuia ce nu ai – credinta, lumina, incredere, speranta – le vei dobindi pentru tine.

Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai.

Dind ce nu ai, dobindesti si tu ceea ce ai dat altuia.”

Cum e cel care zice ca nu are nimic, precum monahul de mai sus: nu am credinta, nici lumina, nici incredere in mine…, cum ramine cu acesta care paruta lui e ca nu are nimic, sau chiar nu ar avea?, lui caruia ii zice staretul ca nu din prisosul tau, nu din putinul tau, ci din neavutul tau sa daruiesti pentru a le afla si pentru tine?

E acelasi ca cele zise la inceput, daruieste si vei primi.

Din prea-plin daruiesti, dar ce sa faci sa dobindesti ceva ce paruta ar fi ca nu ai, nu ai simtamintul ca ai, daruiesti, daruiesti din neavutul tau, ca aflindu-l pentru altul acel dar, sa-l cunosti si pentru tine, sa-l dobindesti, sa il primesti

Din neavutul tau, daca daruiesti va fi sa afli mai apoi prea-plin, din care tot sa daruiesti…

Ideea de baza, ca a darui, a face mila, a face milostenie (cu dragoste si bucurie), iti va duce un simtamint de pace, bucurie, si implinie, un prea-plin care nu l-ai afla oricite averi si bogatii le-ai aduna pentru tine, si daca vrei sa ai, daruieste cu bucurie.

Dumnezeului nostru slava !

Anunțuri