– Ce facem cind dam de greu, cind ne muncesc gindurile sau amintiri sau…, si ne chinuim si ne tulburam si nu le dovedim, adica sa iesim biruitori cu gindul cel bun, si ce sa facem atunci cind ne innamolim si din gindurile noastre tot razbate raul?

ce putem face e sa zicem Doamne, ajuta-ma!, Doamne, linisteste-mi tulburarea, Doamne fii cu mine si ajuta-ma!

si cu siguranta te linistesti, si pe cit de apriga era lupta gindurilor, si vazindu-te nebiruitor si nevenind gindul cel bun ca sa puna capat luptei, pe cit era de apriga aceasta, pe atit de tangibila e linistirea dupa Doamne, ajuta-ma!

(aste lupte, ca ne-am iesit din Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa…, si fara pavaza ne lupta si gindurile)

– Ce facem cind ne mai necajeste lumea, si poate primim niste „palme” neprevazute, niste cuvinte otravitoare de suflet, sau niste rautati care iti strapung inima cu durere?

ce putem face e sa zicem: Doamne, iarta-ma!

dar, oare cite astfel de rautati nu am facut noi, oare ni le-am amintit pe toate sa ne caim de ele, oare suntem certi ca nu mai sunt alte actiuni ale noastre care sa nu fi cauzat fara voie durere, si plingere, si tulburare altora…

dar, oare nu suntem si noi de vina, drept cauza a celor ce le-am primit si ne-au ranit?, caci de am fi purtat linistea si pacea si iubirea si blindetea cu noi, am fi cistigat si pe aproapele cu pace si iubire

bine e sa zicem atuncea: Doamne, iarta-ma!

si poate va sa primim si vadirea de rautati uitate, sau de microbi sufletesti, de mindrie, de slava de sine

dar tot sa zicem: Doamne, iarta-ma!

– Iar celui ce te-a ranit cu cuvintul zi-i si tu: Multumesc!, si pe linga ca se va bucura sufletul in tine ca nu a cazut in ispita rasplatirii raului cu rau, vei vedea si deruta de pe fata celui ce te-a blagoslovit cu cuvinte urite care s-ar astepta sa reactionezi si tu dur, nu sa-i zici: Multumesc!

– Se mai intimpla de auzim chiar noi ca ne blesteama cineva, si simtim un cutit cum ne strapunge inima, si ni se stringe sinele si fiinta pentru a riposta… si te gindesti totusi la ce tulburare va rezulta si cit de pagubitor va fi si pentru tine, si ce poti zice e: Domnul sa te binecuvinteze!

stii macar, ca s-a dus cutitul din inima ta, ce-ti mai ramine e sa iti linistesti plingerea prin a te ruga cit de cit pentru acea persoana: Doamne ajuta-i, fii milostiv acelei persoane, si ma iarta si pe mine.

iar apoi, poti sa te rogi cite un nitel pe zi (ca nu te costa), cu Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei!

– Se intimpla sa ne caute dureri fizice, dureri poate pina la lacrimi, le mai alinam cu pastile, dar pina sa-si faca efectul tot avem de indurat ceva, atunci sa zicem: Doamne,  Iti multumesc! si pe clipa durerea cea de pina la lacrimi se stinge (vei fi in uimire de cit de repede s-a alinat, dar si uitarea vine repede, si la urmatoarea durere, pina sa ajungem sa spunem acest simplu: Iti multumesc Doamne!, tot ne chinuim, caci uitam repede)

– luind ca pilda minunea vindecarii slabanogului de la scaldatoarea Vitezda – din:  http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1154-minunile-domnului—carte-de-predici-papacosta,-serafim.html

Fiindca asa I-a placut lui Dumnezeu sa vina in ajutorul celor dejnadajduiti, ca sa nu ramina vreun rob al Sau cu totul fara nadejde. Sa ia aminte la aceasta, toti citi isi inabuse suspinurile lor, singuraticii fara prieteni, fara sprijin si fara ajutor, fiindca nimeni nu-i aude, si nimeni nu are mila de ei. Sa-si indrepte rugaciunea lor catre Mintuitorul celor deznadajduiti si sa-I zica: Doamne, om nu am.

Dumnezeule, milostiv fii noua si ne mintuieste!

Anunțuri