Sensibilitatea sa fie in sine un lucru rau sau bun?

.

Poate sa fie un ceva bun, daca n-am impleti-o cu partile rele din noi, ajungind sa devina o sensibilitate bolnavicioasa.

In sine e buna, caci te ajuta sa percepi lumea in delicatetea si frumusetea ei, te poate face sa “vibrezi” cu cel de linga tine, fie in bucuria sau in pacea sau implinirea sufleteasca a lui, fie in nevoie sa ii simti lipsa si durerea si tinguirea sufletului, nevoia de un ajutor, de un cuvint bun, de o alinare, sau de ceva, de un context ce poate ajuta acea persoana tinind cont de nevoile sau de sensibilitatea ei.

.

Se zice (tot in Acatist de multumire, Slava lui Dumenzeu pentru toate): “Slava Tie, Celui ce ne-ai trimis nereusite si scarbe , ca sa ne intoarcem ochii spre suferinta celorlalti;”

Cei cu oarecare sensibilitate, pot percepe, pot “vibra” la sufetinta apropelui, si sa-i fim balsam fara sa fi trecut prin acele suferinte si scirbe, dar vazindu-le la acela le primim si le suferim ca ale noastre; si nu sa devenim cutit care sa injunghie pe omul care deja e cazut in nevoie si durere.

Dar tot asa conteaza pentru oricine si experienta, nevoile, durerile, scirbele prin care sa fi trecut, te face mai intelegator si mai vazator si mai ajutator pentru cel de linga tine, care-l vezi sa treaca prin ceva semanator, cele prin care ai trecut te intaresc dar si te sensibilizeaza pentru cel de linga tine.

.

Insa, desi in sine e buna, sensibilitatea poate deveni bolnavicioasa si in loc de deschiderea ochilor, iti poate aduce durere si inversunare si poate deveni, chiar o boala care se va hrani pe sine insasi.

Si cum poate deveni ceva ce in sine e bun in ceva vatamator? Prin reaua amestecare cu cele vatamatoare: cu mindria in principal, cu multa iubire de sine, si chiar cu rautatea.

Caci atunci cind ceva e rau, e putred in sineti, orice ce ti se ofera chiar de ar fi bun dar care nu e in contexul “bunei tale judecati” tot ca vatamare si ca un rau il percepi, ca doar asta cunosti.

Sensibilitatea intinata, devenita bolnavicioasa, va ajunge sa te pagubeasca si de cele bune ce iti poate aduce, si sa te inaclaiasca fara de iesire, hranindu-se pe sinesi in boala ei.

Faptele, sau actiunile celorlalti, sau incercarile le vei percepe mai tare, mai dur, ajungind sa te inraiasca, sa iti invirtoseze inima la tot ce e in jur, sa te orbeasca la orice frumusete sau bine sau bunavoie, asta cu ajutorul acelei sensibilitati bolnavicioase.

Se zice ca timpul ajuta la vindecare de boli, dar nu in acest caz, timpul va agrava sensibilitatea bolnavicioasa, iar de nu se va trata, va ajunge sa te distruga;

dar nu ea trebuie tratata, in sine fiind buna, ci cele care au intinat-o, alde mindrie, si prea mare iubire de sine.

Si timpul ajuta, daca in acel timp facem ceva nu spre cresterea invirtosarii si a rautatii ci spre smerire, spre impacare; – in timpul ispitei zii si tu: Doamne, iarta-ma, si rugaciunea inimii, si atunci timpul va fi folositor spre tamaduirea sufletului in acea ispita.

.

Iar in momentul in care rezulta invirtosarea inimii si judecarea celuilalt care poate ti-a gresit sau nu, cind rezulta tulburare si boala sufleteasca, atunci e semn de sensibilitate bolnavicioasa, care nu trebuie ea extirpata, ci cele ce au intinat-o, in special mindria.

Sensibilitatea poate fi lucratoare spre a da in exterior celor de linga tine pe care ii vezi in nevoie, primind si tu alinare si bucurie in sineti, dar poate fi lucratoare si in interior, atunci cind tu primesti cele indreptate spre tine (ispite, incercari, scirbe) dar le primesti cu gind bun, si iesi din lupta lor cu gindul bun, spre zidire, sau le primesti spre smerire si imbunare.

.

Caci cele bune va sa le primim spre smerire, caci ce e sa fi facut ceva asa bun ca sa primesti cuvintul bun sau binecuvintarea aceea

Iar cele rele sau de le-am, vazut ca vatamatoare, ca ispite, sa le primim cu gindul bun, tinind inainte gindul ca toti suntem copii, iar Dumnezeu ne e tuturor Tatal care da copiilor Sai tot ce e bun, si sa le primim cu multumire si cu gind bun. Asta e sensibilitatea lucratoare in interior.

.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa primim gindul cel bun in scirbe si incercari, si sa ne mai domolim vatamatoarea mindrie

Anunțuri