din:  http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/1916-rabdarea.-talcuire-la-rugaciunea-sfantului-efrem-sirul-serafim-alexiev,-arhim..html

Aici trebuie spus ca unii dintre crestini dovedesc o astfel de rabdare, care este mai degraba pacat decit virtute. Aceasta este “rabdarea” acelora care, ofensati, nu intorc, intr-adevar, ofensa, insa tac plini de indirjire si, posomoriti, privesc intr-o parte, simtindu-se adinc jigniti si, chiar de nu se razbuna, nici nu doresc sa ierte.

Rabdarea bineplacuta lui Dumnezeu se cunoaste dupa roadele ei, care sunt: pacea sufleteasca, rugaciuneda pentru vrajmasi, invinovatirea de sine, smerenia, iertarea desavirsita, blindetea si dragostea.

(…)  Cind cineva te cleveteste ori te jigneste cu ceva fara sa ai vreo vina, aceasta inseamna ca te loveste peste obrazul drept. Atunci nu cirti, ci suporta lovitura cu rabdare, ca prin aceasta sa intorci si obrazul sting, adica sa-ti aduci aminte de faptele tale nedrepte. (Iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i sip e celalat)

(…)  Ca sa ne invatam intru rabdare, trebuie sa ne dezvatam de tot confortul de prisos si de placerile proprii.

(…)  mult mai usoara este suportarea necazurilor cu rabdare, daca spunem: “Doamne, fie sfinta Ta voie!” Si Dumnezeu va intoarce raul in bine. Dar este oare posibil ca El sa poata sa ne cufunde in amare necazuri fara sa aibe cele mai bune intentii pentru noi ?!

Anunțuri