VIAŢA DE ÎNCERCARE

 

Tot ce putem aduna în viaţa aceasta: bogãţie, slavã, cunoştinţã, putere, sunt egale cu o bogãţie nedreaptã, neadevãratã.

Totuşi ni s-au dat acestea nedrepte şi neadevãrate, spre încercarea înclinaţiei omului. Dacã omul se va lipi de acestea e gãsit slujitor al mamonei şi pãgubaş de Dumnezeu. Dacã însã le considerãm ca o avere de încercare, ca pe o seamã de lucruri care nu corespund celuilalt tãrâm al fiinţei noastre, atunci Dumnezeu ne va da cele adevãrate în locul celor mincinoase, cele proprii destinaţiei noastre veşnice.

Cea mai bunã interpretare a vieţii acesteia este interpretarea ei ca o încercare, într-un mediu care nu-i al ei.

Dacã viaţa se va simţi bine în pãmânt strãin, o putem considera pierdutã; dacã sufletul se va simţi strãin şi cãlãtor prin viaţa aceasta, el este cãlãtor spre viaţa adevãratã, pe care va şi câştiga-o.

Viaţa aceasta, prin urmare, ni-e datã sã se vadã cum ne-o interpretãm: îi dãm un înţeles mãrginit numai la lumea aceasta, sau înţelesul vieţii trece dincolo de limitele lumii?

„Fariseii, care erau iubitori de argint, râdeau de El.”

Finanţa lumii„râde” de Iisus.

De cea mai bunã interpretare a vieţii, totdeauna se gãseşte cineva sã râdã.

Râsul acesta este o reacţiune, care dovedeşte cã cele adevãrate „ard” cele neadevãrate.

 

Prislop, Sâmbãtã XXXI                            

24.XII.1949   Luca 16, 10-15

 

(Pãrintele Arsenie Boca – Cuvinte Vii – Ed. Charisma 2006; pg. 295)

Anunțuri