Cum e si cu cirtirea asta, judecati fara simbure de adevar, plingeri fara substanta adevarului, folos – ioc;  da’ pagubitoare foarte

Cirtim ca e prea cald, iar stirile pompoase ne dau indreptatire cirtirii noastre

Dar adevarul nu e in acea judecata.

Ti se pare prea cald, ia incerca de fa o baie calda, mai calda, iar cind iesi afara ti se va parea racoare, ia incearca de bea un ceai – cald – si ti se va parea mai acceptabil exteriorul.

Oamenii au reactia de a face ceva pentru racorire, dusuri reci, bauturi reci, sa stea in aer rece – conditionat de rece, zicind ca asa scapa de toropeala, dar nu e asa, caci crescind diferenta dintre temperatura de afara si cea a corpului, disconfortul termic si de presiune e mai mare, iar din acest nefiresc rece cautat multe contrare si chiar boala aduc; nu se combate cu cele potrivnice, ci cu cele asemanatoare.

Cirtim ca e drumul prea lung catre servici, ca sunt ore pierdute.

Dar adevarul nu e nici in acea judecata.

Cum e ca citeva luni, sa nu mai ai drum direct spre casa, ci drum lungit cu 1 ora spre spital, si stat, si intors de inca 1ora, si premenit cele aduse, si apoi dupa 15 ore ajuns acasa –citeva ori pe cite 7 zile. Dupa acestea, drumul doar spre servici – cel despre care cirteam, pare acum binecuvintare si prea scurt ca sa citesti cit ai fi vrut.

Acum si orele astea “pierdute” si aici e cirteala, pierderea e data de lipsa valorii lor, dar daca le dam valoare nu mai e pierdere, ci cistig. Adicatelea, daca orele “pierdute” in transport le citesti spre cresterea sufletului, nu mai sunt pierdute, ci cistigate.

Cirteala e pierzatoare, si adevarul nu e in ea, ne mai incetoseaza si ochii sa nu vedem, sa nu ne mai bucuram, sa nu mai multumim.

Caci decit o cirteala cit de mica, mai bine o multumire catre Dumnezeu, caci in multumire sta adevarul.

Cirteala, nemultumirea nu e de la Dumnezeu, nelinistea, uriciunea, tulburarea, neimpacarea care vin din cirteala nu sunt de la Dumnezeu, si de ce sa slujim prin tulburare celui potrivnic, de ce sa ne asuprim noi pe noi prin neimpacare si vijelii sufletesti, de ce, cind asa de simplu e sa multumesti; cind asa de simplu e de lucrat virtutea de ce sa ne obosim in vijeliile cirtelii, cind asa de simplu e sa primesti si sa dai pacea, de ce sa te murdaresti de uriciunile nemultumirii si neimpacarii.

Dar si acestea de ne cauta sa le vedem, sa le aflam, pentru a vedea mai limpede apoi pacea de dupa furtuna, si pentru a dori si tine imbratisat pacea si multumirea catre milostivul Dumnezeu.

Caci, ce e e mai usor: sa fii suparat, inversunat, sa tii minte raul, sau sa ai impacare in tine, pace, bucurie?

Si ce e mai usor: sa fii cirtitor si nemultumitor sau iscoditor sau vazator al pacatelor altuia si judecator, sau sa ai multumire in tine, si sa ii vezi pe toti fara umbra de banuiala, sa ii ai in gind cu bunatate?

Ce e mai usor de purtat: sa fii chinuit de ginduri rele si sa-i chinui si pe altii sau sa ai bucurie si multumire si sa izvorasti pace si tie si in jurul tau.

Ce e mai usor pentru noi, aia sa facem, calea aceea sa o alegem.

Cei obositi si intristati si asupriti de necazuri sa vina, dupa cum spune Domnul, la El, la acoperamintul Lui, sa invete blindetea si bunatatea si pacea, si vor afla usurare si linistire si impacare si bucurie.

Sa nu le facem pe cele grele care ne ajung de chinuire, sa le cautam pe cele usoare care ne pot aduce bucurie.

Anunțuri