Nemultumirea are multe fete, unele de netagaduit, altele care abia sa le percepem.

Graba e tot nemultumire, nemultumirea clipei, a locului, a timpului, a faptului.

Ne grabim sa ajungem la slujba (bine, si la servici, dar era de slujba de la Biserica), asta da, e o graba binecuvintata, sa iesim din lume si sa intram in lumea rugaciunii, in Biserica – mai aproape de Dumnezeu cu un pas.

Ne grabim sa ajungem, dar la sfirsit, ne grabim sa plecam sa ajungem acasa, sa mincam, sa ne odihnim (de parca am fi facut cine stie ce greutati), ne grabim sa ne uitam la televizor… . Asta nu mai e graba binecuvintata. Uitam de rivna cu care ne-am dorit sa ajungem, uitam de cit de bine e sa mai stai in casa lui Dumnezeu, si ne grabim sa ne aruncam iarasi in vuiet. Aici e uitarea noastra, e nerabdarea, graba, si nemultumirea noastra. Caci cel multumit, sta si binecuvinteaza, si multumeste, iar cel nemultumit, fuge, se grabeste.

Graba asta nebuna care a prins lumea, graba asta nu isi are un fagas bun, graba de a ajunge undeva (aici nu ne referim la aceia care sa ajunga repede din urgenta medicala), ci graba in general, viteza, faptul ca simtim ca timpul alearga si vrem sa alergam mai repede ca el, ca sa-l prindem. Graba asta e din nemultumirea timpului, din non-valoarea lui. Caci acolo unde timpul e valoros nu e graba, si iti place sa stai, si sa te bucuri de acel timp. Si unde si cum sa aibe timpul mai multa si mai buna valoare, decit acolo unde clipa imbogateste sufletul, unde clipa bucura duhul si veseleste inima.

Multumirea aduce liniste si pace si izgoneste graba si imprastierea, multumirea aduce bucurie si iti face sufletul mai usor si duhul mai sprinten si ochii mai curati pentru a intelege minunile lui Dumnezeu. Rugaciunea de multumire aduce veselie sufletului, alunga invirtosarea, dizolva impietrirea lui si stoarce lacrimi de multumire si de slava pentru minunile lui Dumnezeu.

La un suflet impietrit care nu mai vede nimic bun, la un suflet in deznadejde arme ii sunt spovedania, prima care ii mai descarca din greutatea de pe suflet; ascultarea, arma care mai diminueaza invirtosarea si impietrirea si fara de care nu se poate merge mai departe; rugaciunea, care smulge lacrimi din piatra sufletului si il face mai usor; vointa, cea cu care putem pune stavila raului, cea cu care putem sa aducem mai aproape blindetea si bunatatea, cea de la care porneste buna-voirea noastra catre Dumnezeu;  multumirea, care ii aduce impacarea si pacea – adica lumina – cea care nu razbatea in sufletul invirtosat.

Sa lasam graba si sa dam valoare timpului si locului si faptului. Caci in orice timp, in orice loc, te poti ruga sau inalta o cintare de slava in gind, in biserica din interiorul tau, in inima ta; in orice fapta poti da slava lui Dumnezeu daca o impletesti cu ascultare si cu rugaciune.

Sa lasam graba in cele lumesti si sa cistigam cele duhovnicesti spre mintuirea sufletului si spre Slava lui Dumnezeu.

Amin.

Anunțuri