Si a zis lor: Scris este: „Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!” (Matei21,13)

Contextul este: “Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.“

Dar Casa Domnului este insa si casa sufletului, ce e spus de Domnul este si pentru contextul dat, dar largimea si profunzimea cuvintelor e si dincolo de suprafata lor.

Casa sufletului poate fi Biserica sau pestera de tilhari. Biserica de e, e o casa frumos impodobita, e o casa de liniste, in care gazda Domnului e un suflet linistit, bine asezat, bucuros, un suflet ridicat din noroi in rugaciune, un suflet in care razbat cintari de slava, de bucurie, un suflet duios si blind, cu ochi limpezi, razbatatori spre a vedea si primi minunile lui Dumnezeu.

Rau si dureros este ca sa devina casa sufletului o pestera de tilhari. Pestera e ceva rece, fara caldura, fara lucrare si fara lumina, e ceva care ascunde necuratii, ascunde pe rapitori si furi si ucigasi si jefuitori. In ea domneste nelinistea, clatinarea, tulburarea, lupta, chinuirea si incrincenarea. In ea pace si lumina nu este, caldura si blindete nu este, ura domneste, caci cei ce urasc sau gindesc de rau pentru fratele care poate i-a lovit cu fapta sau cuvintul, este ucigas de frate. In ea domneste neorinduiala, si chinuirea; sufletul se zbate asuprit de greutati, in mocirla si nu se poate ridica din ele. Sufletul devine sluga, devine mai rau decit cei robiti, slujeste idolilor si este robit patimilor, lincezeste si se chinuie, se zvircoleste si se ingreuiaza punindu-si straturi-straturi de nesimtire, rautate, ura si orbire.

Faceti casa Domnului, casa de rugaciune, ajutati casa sufletului sa se curateasca pentru ca Domnul sa vina si sa stea si sa se salasluiasca, ajutati sufletul sa se ridice prin rugaciune ca sa primeasca bucuria si pacea si binecuvintarea Domnului.

Acolo unde atinge Domnul sufletul, curateste totul, arde, distruge rautatile, face loc curat si placut, dar este nevoie si de buna-voirea noastra catre Dumnezeu, este nevoie si de dispozitia noastra de a lucra, a primi si a pastra binecuvintarile Domnului, caci daca dupa curatire nu ne punem pavaza buna, nu ne asezam sufletul spre buna-lucrare, nu ducem lucrarea cu aplecare si dispozitie catre plinirea legii lui Dumnezeu, atunci mai multe si mai rele se intorc sa asupreasca sufletul curat dar slab si fara aparare.

„Si cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o afla golita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai. ” (Matei12,43-45)

Iar aparare ii e Domnul, de se salasluieste in suflet, si zid de aparare ii e rugaciunea.

Sa ne ajute Domnul sa ne curatam casa sufletului de spinii pacatului si ai rautatii, si sa ne fie pavaza si indemn si ocrotire pentru a face casa sufletului – Casa de rugaciune.

Anunțuri