Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.
Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;
Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?
El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.

(Ev Sf Ap Matei, 25, 41-46)

“Doamne, cind Te-am vazut?” si sa nu-Ti fi slujit?

Si noi, ca niste capre oarbe, ca niste animale fara minte, “Doamne, cind Te-am vazut?”

Asa e, nu L-am vazut pe Dumnezeu, caci nu-l vedem pe aproapele, nu-L mai cunoastem pe Dumnezeu, caci ne-am mocirlit sufletul in noi; asa e Doamne, nu Te-am vazut, caci suntem mai orbi decit cei ce Te-au vazut dar nu Te-au cunoscut, noi avem cunoasterea si cuvintul dat, dar nu mai vedem, nu Te mai recunoastem.

Oare de cite ori n-am trecut pe linga un om in nevoie si nu l-am vazut in acesta pe Dumnezeu, nu i-am vazut duhul intristat si in durere; de cite ori nu am trecut pe linga un nevoias si l-am ignorat, ba chiar l-am si osindit ca miroase, sau ca ne deranjeaza, ne-am lepadat noi de el; de cite ori nu am ignorat o voce care cere ajutor si nu ne-am inchis urechile si ochii si inima, poate cineva sa spuna ca nu a facut asta in nenumarate rinduri?

“Doamne, cind Te-am vazut?”, caci noi nu vedem, nu vedem minunile Tale, nu le mai intelegem, caci suntem prinsi si orbiti de cele ale materialului, nu mai vedem binecuvintarile Tale si nu mai stim sa-Ti multumim, ba uitam si de Tine, uitam si de sufletul nostru, iar pe aproapele in loc sa-l iubim si sa facem mila cu el, il osindim, il ignoram, il uitam, il batjocorim

ba ne inchidem ochii, mintea, sufletul, ne inghetam noi singuri inima sa nu mai facem mila cu cel in nevoie si suferinta.

“Doamne, cind Te-am vazut?” nu-L mai vedem pe Dumnezeu nici in noi, nu ne mai grijim de suflet, de duhul din noi, il intristam cu toate cele stricacioase si mocirloase, il tulburam caci suntem si noi tulburati si liniste nu avem, nu mai zarim dumnezeirea din noi, nu mai zarim pacea, nu mai stim ce e mila, ce e iubirea, nu-L mai cunoastem pe Dumnezeu.

Ce mare lucru, si ce mare greutate sa-i dai ceva unuia in nevoie – fara sa stai sa-l analizezi ca de ce cere, de ce zice ca are nevoie, da citi bani are de mai cere – fara sa-i faci tu analiza (caci a cere, e deja o recunoastere a neputintei proprii, e o smerire la care multi nu pot ajunge, omul care cere mila deja s-a smerit pe sine, ca sa mai primeasca inca o smerire de la tine cel care ii faci analize financiare),

Ce mare lucru sa dai unuia o haina – mai veche, macar – sa-i tina de cald, sa-l scoata din necaz, ce mare lucru e sa mergi la capul unui bolnav sa-i aduci o mica alinare, sa-i arati ca nu e uitat si ca mai exista, desi este intre pereti de spital, si ai putea sa-i aduci un mic zimbet sau un gind bun care sa-l intareasca, ce mare lucru sa dai macar un cuvint bun cu drag si fringere de inima, de n-ai ceva material sa ajuti pe cineva in nevoie,

desi, uneori un cuvint bun valoreaza mai mult decit aurul, caci poate scoate un suflet din iadul chinuirii.

Ce mare lucru, de nu poti indeplini astea, e macar sa ierti cuiva care ti-a gresit, sau poate nu ti-a gresit, dar starea proasta de spirit a ta a interpretat rau cele careva, de ti-ai zis ca ti-a gresit. Ce mare greutate sa pui stavila rautatii si sa dai iertare, si sa te impaci cu gresitul tau.

Cit suntem pe cale sa cautam sa-L cunoastem pe Dumnezeu, in toti si in toate, in aproapele, in cel in nevoie, sa cautam cele ale lui Dumnezeu, bunatatea, blindetea, mila, sa dam aproapelui din cele ale lui Dumnezeu, caci din cele ce dai mai multe si mai pline primesti inapoi, sa-i dam aproapelui nitica bunatate si blindete, nitica bucurie si pace, sa facem mila cu cel in nevoie, sa-l cautam pe cel in nevoie pentru a avea ocazia sa facem mila.

Astfel din capre vom ajunge miei.

Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.
Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?
Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?
Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.

(Ev Sf Ap Matei, 25, 34-40)

Anunțuri