Ce porti sa faci cu vrajmasii tai?
– Raspunsul cel mai simplu, rostit fara de gindire e sa te razbuni pe ei, pe ce ti-au facut. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Gresit insa. Caci astfel ne-am cazut din legea iubirii, in legea talionului, ne-am decazut pe noi, ne-am facut mai rai decit cei fara de minte, mai rai decit cei necredinciosi, mai rai decit cei ce nu au primit invatatura legii iubirii, caci noi am primit invatatura si Cuvintul lui Dumnezeu, si am ales sa cadem din legamintul lui Dumnezeu, am ales sa cadem din legea iubirii in legea veche.
Cind Sfintii Apostoli au vrut sa razbune comportanemtul unei cetati care nu i-au primit, zicind ca sa se roage ca sa coboare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut si Ilie,  ca pedeapsa, ce le-a spus Domnul:  “Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti? Caci Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca.” (Luca 9,54-55)
Vrei razbunare, si vrei sa le faci rau si tu? Al cui urmator esti, al lui Dumnezeu, sau al celui rau?

Cei tari in credinta, care Il au pe Dumnezeu Tata cu adevarat, si Ii urmeaza Cuvintul si calea in adevar si dreptate – caci adevarata dreptate e iubirea – , acestia primesc pe oricine de pe cale ca fiind frate, un copil al lui Dumnezeu, neuitindu-se la fapta ce le-ar fi vatamatoare, ci cu iubire de frate, si cu credinta puternica in bunatatea, dreptatea si iubirea lui Dumnezeu, accepta, iarta si iubesc pe vrajmasi.
Cei slabi in credinta, cu credinta schiopatind, cind dau de vrajmasi care le involbureaza viata devin ca cei necredinciosi, ca cei care nu Il au pe Dumnezeu Tata adevarat, in simtirea lor. Indoielnici in credinta in Dumnezeu, uitind de noul legamint – al iubirii – cu mintea involburata ei cad, cad in legea veche a talionului, vrind sa-si razbune suferinta pricinuita de vrajmasi. Ajung de se fac partasi cu cei necredinciosi, caci singuri s-au departat din a fi fiii lui Dumnezeu, calcind porunca iubirii.

– Sa zicem ca nu te razbuni, dar zici ca ii urasti si ca nu uiti.
Omul e lasat cu liberul arbitru, e cel mai mare cistig posibil, poti alege orice vrei, nimic nu te forteaza sa faci ceva, poate doar constiinta, gardianul tau, te tine sa nu faci ceva rau. Poti alege sa-l urasti si sa nu uiti ce ti-a facut, sau poti alege sa nu-l urasti.
Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc.“ (1 Corinteni 10,23)
Poti alege orice, caci ai liberul arbitru, dar alege cele care ti-ar fi spre zidire, nu spre prabusirea puterilor din tine.
Daca alegi sa-l urasti pe vrajmasul tau, e rau pentru tine, e chinuirea ta, te tulbura, te macina, nu te lasa sa te linistesti, sa ai pace, te framinta in visele tale, clipele tale de liniste ti le destrama. E rau pentru tine prin alegerea ta, aceea ca sa urasti si sa nu ierti.
Mai apoi insa, cum te poti ruga in adevar, zicind Tatal nostru…, cum mai poti zice: Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.
Zici ca nu le poti uita fapta. Dar avem pe linga miracolul timpului, caci timpul vindeca prin uitare, mai avem si Cuvintul de la Dumnezeu. Nu poti uita, atunci stinge focul ce te arde si te tulbura cu bine si milostivire si iubire.
Iar voua celor ce ascultati va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;
Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.
” (Luca 6,27-28)

– sa ii ocolesti, sa nu-i mai vezi in cale, sa ii ignori, sa zici ca nu mai exista
Cel putin nu e razbunare, si nu e ura, dar nici iubire nu e. Ti i-ai sters din minte, sau nu vrei sa-i vezi, eviti sa mergi unde ar merge ei, iar daca apar, parca iti sunt un ghimpe.
Nu e nici varianta asta buna pentu tine. Ce faci, eviti sa te mai duci in anumite locuri, te feresti, eviti lumea, zici ca nu mai exista acele persoane. Dar ele exista, si sunt si ei copiii ai lui Dumnezeu, indiferent de ce ispitire au avut de trecut si nu au trecut-o bine si s-au facut vrajmasi ai tai.
Ramai cu un gol in suflet, cu un gol care se umple de amaraciune, indiferent ca ii eviti, sau te feresti sa-i vezi, golul ala este, si este pentru a primi amaraciune. Nici asa nu plinim legea si cuvintul lui Dumnezeu, nici asa nu ne putem numi fii si urmatori ai Cuvintului lui Dumnezeu.

– sa ii accepti
Sa zicem ca nu ii eviti, si le accepti prezenta, cu indiferenta, fara sa te afecteze nici in bine nici in rau, ii accepti. E oarecum mai bine, dar tot simti un gol in suflet, caci ti-e sufletul ca un vas neumplut si care doreste sa fie plin, poate merge si asa, un timp, dar sufletul va suferi, e ca un plin care nu s-a ajuns sa fie plin.

– sa ai bunavointa catre ei
E mai buna abordarea, dar nu e plinirea legii. Bunavointa poti avea, dar daca nu e implinita prin iubire, e fortata; e mai bine pentru tine, dar nu e naturala, nu e usoara, daca nu e izvorita din iubire.
Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea, caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.
Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.
” (Romani 12, 20-21)

– sa te rogi pentru ei, ca fie luminati si indreptati de Domnul, sa fie biruitori in ispite si sa nu mai fie de joc celui rau

Greu nu e sa te rogi pentru ei, si sa le ierti lor, dar si tie, ca poate le-ai fost ispita lor cumva, greu nu e sa zici: Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei. Greu nu e sa ierti, daca vrei sa poti sa te rogi in adevar, ca sa poti zice curat Tatal nostru…, si ca sa se risipeasca greutatile care ti le-au pricinuit. Greu nu este sa ierti, ci greu este sa duci cu tine ura, rautatea, razbunarea, astea sunt cele grele si covirsitoare si impovaratoare pentru suflet. Este usor sa ierti si sa uiti de parca nu ar fi fost, si sa nu le aduci nici lor aminte, nici tie, caci greu pentru tine e sa fi biruit din timp in timp de rele aduceri aminte. Iarta-i, uita-le faptele cele rele si nu le pomeni, caci ale celui rau au fost, roaga-te pentru ei cu dinadinsul pentru a se ostoi asprimea aschiei ramasa in suflet, ajuta-i, fi milostiv lor, si du la plinatatea faptele tale, aducindu-ne aminte de poruncile Domnului:

“Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;
Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca 6,27-28)

– sa ii iubesti
Porunca Domnului, plinirea legii, caci plinirea dreptatii se desavirseste prin iubire.
Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.” (Luca 10, 27);  „Iubiti pe vrajmasii vostri”
Ce e mai usor, aceea sa alegi. Iubirea e usoara, e linistitoare, e bucurie, e plin, e rugaciune cu bucurie, e bunavointa, e rabdare, e chipul lui Dumnezeu in om.

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.
” (1 Corinteni 13, 4-8)

Anunțuri