din Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului

“Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un prunc” (Luca 18,17)

“ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3,19)

A fi asemenea unui copil… A te umple de plinatatea lui Dumnezeu…

Cum ar putea fi pusa de acord aceasta ciudata contradictie, o contradictie aparenta, totusi? Vrem sa  ne intoarcem la starea dintru inceput a sufletului unui copil? Nu o vom putea obtine decit miscindu-ne inainte. Copilaria si batrinetea, zorile si amurgul in multe privinte se apropie.

Sa ne aducem aminte de predica de pe munte. Mintuitorul ii fericeste pe cei inzestrati cu calitati care sunt ale copiilor: smerenia, blindetea, mila, inima curata, iubirea de pace; toate sunt atribute ale sufletului de copil. Dar si omul matur le poate impropia cu ajutorul harului dumnezeiesc.

Copilul este din nastere „sarac cu duhul”, de o instinctiva modestie. Omul matur, tinzind spre ceea ce este de neatins, isi recunoaste saracia „cu duhul”. Copilul plinge cind se simte singur, omul matur plinge, fiindca se simte strimtorat in limitele inguste ale vietii. Copilul cunoaste o singura foame, aceea a lipsei de hrana trupeasca; pentru un matur este mai important sa-si indestuleze foamea si setea duhovniceasca. In copilarie iertam, uitam indata cel ce ne-au suparat; la maturitate intelegem slabiciunile omenesti si, acoperindu-le pe toate cu iubirea noastra, le iertam in mod constient. Inocenta copilului provine din ignoranta. Cunoasterea viciului, in toata hidosenia lui, il indeamna pe om sa caute curatia sufleteasca, care se poate atinge numai pe Golgota.