„Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.  
Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.

Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.”  (Marcu 11, 22-26)

Mergeti cu credinta in Dumnezeu, mergeti pe cale cu rugaciunea, rugati-va neincetat, in inima, in suflet, in cugetul tau sa tii legatura ta cu Dumnezeu, Tatal nostru. Mergeti cu credinta si rugaciunea pe cale, nu lasati indoiala sa va tulbure legatura voastra cu Dumnezeu. Cereti asa ca si cum ati fi primit deja, cu credinta tare, si cu multumire. Ceri sa primesti, crede ca ai si primit, si in cererea ta fii si multumitor.

„Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.” (Luca 11,9-10)

De vreti sa aveti, cereti, dar cereti bine, nu rau, caci de cereti si apoi risipiti in placeri, nu e cerere buna.

„Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.” (Iacob4, 2-3)

Cererea noastra sa fie buna, si sa cerem ce e sa consideram valoare, si ce e sa consideram ca ne lipseste si ca am dori cu ardoare sa avem, darurile Duhului, mila lui Dumnezeu, si locusor in Imparatia lui Dumnezeu:

„Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.” (Luca 12,31)

„Caci toate acestea paganii lumii le cauta; dar Tatal vostru stie ca aveti nevoie de acestea” (Luca 12,30)

Stie Dumnezeu de ce avem nevoie, care ne e trebuinta, dar noi avem nevoia sa purtam  credinta tangibila si marturisitoare atunci cind cerem, cind ne rugam.

Iar fara Dumnezeu nimic sa nu facem, caci fara Dumnezeu nimic bun nu poate deveni putinta. Dorinta noastra, cererea noastra pentru a deveni plinire si putinta, trebuie sa o indreptam catre Dumnezeu cu credinta tare si cu multumire.

Cind e sa ne rugam lui Dumnezeu, sa avem inima buna, deschisa, fara urma de rautate sau tinind minte raul, iertare sa avem catre cei ce ne-au gresit, uitare sa avem de am primit ceva din cele ale celui rau, pentru a putea sa ne rugam curat, din inima curata, iar Dumnezeu, Tatal nostru Cel din ceruri, sa caute la noi ca la copiii, si sa plineasca rugaciunile noastre.

Sa lasam orice lucru al raului, orice infatisare a raului, sa iertam, sa uitam urmele raului care ne-au brazdat calea noastra, sa lasam neorinduiala si tulburarea care e sa le aducem din invidie si pizma asupra binelui altora, asupra binecuvintarilor altora.

Sa lasam lucrul raului, pentru a putea pune in loc ingaduinta, ascultare, roade de bucurie, si pace.

„Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.” (Iacob3, 16-18)

Sa cerem bine pentru a primi, nu cu mindrie ci cu smerenie – caci dialogam cu Dumnezeu – , caci „Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”.  (Iacob4, 6), sa cerem cu credinta tare, cu inima curata, fara sa avem rautate sau amaraciune sau invidie ramasa in ea, sa cerem bine, sa cerem cele folositoare, sa cerem cu multumire si cu nadejde tare.

Anunțuri