A zecea fericire spusa de Hristos, dupa Inviere. Se referea la noi, cei ce urmam sa pasim si noi in clipa timpului, caci noi umblam prin credinta nu prin vedere. Putem fi si noi printre cei fericiti de Domnul, daca credem. Iar daca credem sa facem si faptele credintei. Fapta credintei, lasarea in voia lui Dumnezeu, dupa cum si marturisim si ne rugam si cerem: “faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamint”, voia Ta, Tatal nostru, Dumnezeu.

Fapta a credintei, umblarea dupa cuvintul Domnului, plinirea cuvintului Domnului, cela ce spune: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, pe aproapele ca pe tine intru sinea ta, sa-i iubesti si pe vrajmasii tai.

“credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.” (Evrei 11,1)
 

Ne spune Sf Ap Pavel, ca credinta este roada a Duhului lui Dumnezeu, este dar de la Dumnezeu.

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,
Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.” (Galateni 5,22-23)
 

Dar daca e dar, atunci cum sa fie rasplatit ca fericit cel ce o manifesta?

Este un dar credinta, dar este si lucrarea noastra, o avem ca dar de la botez, ca toate darurile Duhului, dar e si lucrarea noastra sa nu o lasam sa se stinga si sa facem asa ca sa o crestem. Toate le primim si pe toate le-am primit, si chiar daca e sa nu se manifeste deodata toate in plinatatea lor, le avem pe toate, si ar trebui sa multumim pentru ele, chiar de nu le-am gustat in prea-plin.

Ca sa rodeasca Duhul in noi semintele darurilor incredintate la botez, tine si de lucrarea noastra, de a pastra locul curat, fara de patimi, fara de rautate, ca sa fie ca o casa a Domnului, in care sa stea, sa Se odihneasca, sa faca sa rodeasca ce e lasat bun in sufletul nostru.

De e de ne incearca necredinta, sa ne luptam cu ea, prin a lasa ceva din a noastra voie in voia lui Dumnezeu. Cred Tie, Doamne, cred ca Tu este Dumnezeul meu, si las in voia Ta, ale mele voiri, si indreapta-mi calea sa pasesc si eu in lume implinind voia Ta.

De ne incearca necredinta, sa luptam cu ea si prin vointa noastra, prin vointa noastra sa lasam neincrederea si indoiala si tagada. Doamne, ma lupta necredinta, dar vreau sa cred Tie, vreau sa am credinta tare sa o pot marturisi si altora, vreau sa las necredinta si indoiala si sa umbru in lume prin credinta in Tine.

“Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,” (2 Corinteni 5,7)
 

Luptam cu toate cele ce ar incerca sa ne tulbure in credinta, caci suntem Biserica luptatoare, si mergem prin credinta pe calea Domnului, mergem in nadejdea celor promise cu credinta in cuvintul Domnului, si vom triumfa cind vom vedea, si vom primi de auzi: Intra intru bucuria Domnului tau.

Umblam aici prin credinta, aceasta ne conduce pasii in lupta noastra, credinta ce se va adeveri la vedere, cind lupta va inceta si ne vom odihni in bucuria lui Dumnezeu.

Anunțuri