Dupa ani de incercare a limitelor in societatea comunista, cind frica umbla pe strazi, frica de la oameni, ajunseram de ne scuturarem de aceasta si vruram libertate, democratie, dar mai mult libertate, eliberarea de catusele in care statuseram in comunism.

Si am avut acea libertate, libertate de a vorbi orice, indiferent ca ranim pe altcineva, libertate de a face orice, indiferent daca prin acestea smintim pe altcineva sau il facem de se simte ultimul om din cauza arogantei noastre.

Libertatea a ajuns mai mult ca libertinaj.

S-a ajuns la eliberarea si de bunul-simt, de dreapta-masura, de pasare fata de aproapele, de empatie cu acesta, nu ca ar fi fost si inainte. S-a ajuns la un libertinaj feroce, la o calcare in picioare a bunului simt, la o uitare a bunatatii, a blindetii, a iubirii de semeni.

Democratia s-a inteles ca libertinaj. Libertatea de a omori copiii in pintece, sau inainte. Libertatea de a promova goliciunile, caci asa e in occident. Libertatea de a arata ca valoare destrabalarea si proasta-vorbire, si teribilismele. Libertatea de a face rau. Democratia s-a inteles ca eliberare de orice constringere ce fusese. Iar oamenii au pierdut masura.

Dar oricita libertate ti-ai aroga, ajungind la limita vietii vezi ca libertatea ta a fost nimic, ca zbaterea ta a fost nimic, ajungi cu sufletul farimitat, golit dar si ingreuiat de rautati, de uriciuni.

Sa fie libertate deplina in a face bine, in a oferi bucurie sau sprijin, in a avea bun-simt, si buna cuviinta, si a-ti pasa de cel de linga tine, de delicatetea sufletului aceluia, sa fie libertate in bunatate, caci libertatea in acestea e nelimitata.

Caci atunci esti liber si nelimitat in lucrare si ai vointa libera, cind faci voia lui Dumnezeu.