Ce faci cind ai de toate? De toate in sensul ca ai atit de mult, si nu doar ca nu ai ce face cu acel prea mult, ci nu mai are nici o insemnatate pentru tine. Mai ai acel ceva care te anima, care sa iti incerce mintea, sa gasesti calea pentru a ajunge la lucrul doririi? Mai ai acea rivna sa lucrezi, acea dorinta de a razbate? Sau esti intr-o letarghie, in care puterea de a dori, de a lupta pentru obiectul doririi, nu mai exista.

Era un articol in care se spunea: “Banii nu mai au nici o utilitate pentru mine.” Era vorba de un om care avea mult prea mult, nu mai avea ce bucurie sa isi procure cu banii, nu mai avea pentru ce sa lupte, si ajunsese sa isi iroseasca puterile, razbaterea lui. Ce ii foloseau banii, sa isi ia mincare si imbracaminte, ajunsese din nou la nevoile de baza, trecuse peste orice alta nevoie superioara care nu mai exista pentru el, si se reintoresese la mincare si imbracaminte. Zica-se cu plinul de bani ii ajuta pe saraci, sau ajuta tarile sarace sa …., sa isi castreze populatia pentru a reduce numarul ei. Si asta era un articol, de pe vremea nebuniei aceluiasi om, care avind totul, avind prea plin, a orbit, arogindu-si rolul de numarator si puterea de a reduce numarul oamenilor.

Nebunie! Nebunie care apare atunci cind nu mai ai la ce sa iti folosesti puterile, nu mai ai la ce sa iti folosesti mintea, puterea razbaterii, nu mai ai puterea doririi, nu mai ai puterea bucurarii de a ajunge la locul doririi. Calea pina la locul doririi nu mai exista, si nu mai are valoarea ajungerea si atingerea scopului. Toate vin asa usor, ca nu mai au valoare.Au alergat atit de mult pentru a avea prea-plinul, pentru a ajunge sa nu mai recunoasca valoarea ce au, si ajung sa nu mai aibe bucuria faptului ca poseda, ajung sa nu mai simta bucuria unei noi dorinte, totul se dilueaza, sentimentele se disipa, e ca un om care a mincat prea mult care nici nu vrea sa se mai minste, care nu mai vrea nimic, pe care nu il mai bucura nici un alt gust, care nu mai vrea sa isi foloseasca nici mintea, nici nu il mai bucura vreun sentiment sau vreo priveliste.

Au alergat atit de mult pentru a achizitiona valoarea, ca acum nu mai are valoare pentru ei. S-au zbatut atita pentru a achizitiona acea avere, si-au folosit atita puterea razbaterii, ca acuma stau in stadiu de leguma, nemaiavind pentru ce sa lupte. Trist. Zici ca atunci cind ajungi sa ai dupa cum ai vrut, sau mai mult decit e sa fi vrut, zici ca te vei odihni si bucura. Te vei odihni pina cind vei ajunge letargic, te vei bucura pina cind nu vei mai avea sentiment de bucurie, chiar de vei avea sau vei avea mai mult.

Vei avea bucurie doar cind e sa dai altuia, sa il vezi pe acela ca se bucura, ca are acel sentiment care tie iti lipseste. Si dai altora. E bine. Caci cei bogati sunt lasati pentru cei saraci, si cei saraci pentru cei bogati. Iar cei saraci le pot reda celor bogati sentimentul bucurarii pe care aceila l-au pierdut sau li s-a diluat.

Nu-ti dori prea-multul, caci il poti avea, dar odata cu el vei pierde din puterea ta, nu-ti dori imbuibarea cu material, caci o poti avea, dar odata cu ea iti vine letarghia si ti se duce puterea de a razbate, ti se scurteaza calea pina la ajungere si nu mai ai de ce a te bucura.

Sa zica cineva ca nu e asa, si ca tot vei mai avea ceva de luat, de achizitionat din lumea asta, si ca nu ti se va sterge puterea de a dori, ca oricit ai avea nu te vei satura….

„Nebune! In aceasta noapte voi cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cei ce-si aduna comori siesi si nu se imbogatesc in Dumnezeu” (Luca 12, 20-21).