Din inima ies cele ale omului, fie rele, fie bune…

Acuma, una e sa scrii din inima, pentru inima, una e sa scrii din minti inalte, pentru minte, si greu sau deloc sa iti ajunga in inima.
Scoli inalte iti dau libertate mintii, iti dau orizonturi mari unde sa mearga mintea, sa alerge, sa culeaga, iti dau posibilitatea sa culegi cuvinte noi, greu de simtit, dar care folosite, iti dau un statut, de invatat, caci numai cei invatati pot folosi acele cuvinte, care putini au auzit de ele, si care nici nu iti fac sa vibreze inima, ci duc mintea intr-un puzzle algoritmic, iar de ajuns la inima – ioc.
Unii scriu cu mintea, pentru minte, sa iti dea de lucru la minte, sa te tina treaz…. sau poate sa iti ia din trezvie, sau poate sa iti ocupe mintea sa o indeparteze de inima.
A scrie cu mintea pentru minte, cu cuvinte doctorande, care nu iti fac sa vibreze inima, e ca un scris cu litere fade, cu cuvinte care ajung doar in minte.
A scrie cu inima, a transmite sentimente din inima, ca e blindete, ca e mila, ca e empatie, ca e iubire – pentru om – nu necesita cuvinte complicate, caci inima scrie cu cuvinte simple, din inima pentru inima. Si cind citesti ceva scris cu inima, de la poarta ochilor ajunge direct la poarta inimii, atit de repede ca nu lasa mintii loc sa indoiasca cuvintele, iar inima va ajunge de ti se va bucura tare, si se va umple de caldura si bucurie, si dulceata.
Nu faceti scoli inalte care sa va departeze mintea de inima, ci faceti scoli care sa va invete sa relevati simplitatea cuvintelor care ies direct din inima pentru inima.

Anunțuri