Singuratatea. Subiect din ce in ce mai tangibil, subiect trait si in doi si in unul.

Singuratatea in sensul ei general, un om singur. Singuratatea se asuma, daca asta e crucea ta, nu ai cum sa fugi de ea, asumati-o, si nu te mai lupta cu ea. Nu iti fie frica de ea, nu iti fie frica sa o traiesti, caci de asta e rinduiala ta, atunci e cineva care sa te aibe in grija, caci de nu te are nimeni in grija aici – te are doar Domnul in grija Lui. Daca nu e asta crucea ta, ci e doar incercare – incercare pina dai raspunsul bun, cu cistigul pentru sufletul tau si viata ta, cu acel cistig necesar fara de care nu poti iesi din ea -, deci daca nu e asta crucea ta, atunci ai rabdare, fii multumitor, si vei ajunge sa primesti ceea ce iti este rinduit.

Acum de e sa o traiesti, de e sa ti-o asumi, singuratatea are si avantaje.

Te ajuta sa iei lucrurile asa cum sunt – lucruri, materie -, de exemplu, se mai intimpla sa se sparga ceva, sa cada ceva pe covor, nu e nimeni care sa iti faca morala, sa iti induca faptul ca conteaza acel lucru mult, si sa te aduca aproape de grija de materie. Cind esti singur, si se mai intimpla un accident domestic, asta e, cureti, indrepti, fara a-ti lipi afectul de materie, de pierderea sau stricarea a ceva material.

Te ajuta sa fii responsabil, mai responsabil de ale tale, iar de mai e sa raspunzi si de alte persoane – carora le esti apartinator -, atunci responsabilitatea pentru viata, pentru bunul mers al vietii, iti e indreptata spre a creste. Nu e nimeni care sa tina minte pentru tine, care sa ia in raspundere anumite aspecte ale vietii sau ale materiei, tu raspunzi de ele. Iti ajuta aceasta masura mai mare a responsabilitatii si in viata profesionala si in viata sociala, in relatiile cu alte persoane, caci esti obisnuit sa ai in grija, sa le rinduiesti, nu sa le lasi ca le rezolva altcineva.

Te invata sa simplifici, sa reduci la simplitate, te invata ca mai putin are valoare mai mare, si din puctul de vedere al administrarii bunurilor si din punctul de vedere al bucuriei care ti-e returnata de acel mai putin. Te invata sa poti sa te debarasezi de surplusul care ingreuiaza, te invata sa poti gasi mai repede miezul unei probleme, si sa privesti catre continut.

Te invata valoarea. Materia e materie, se poate reduce, se poate simplifica, iar lucrul iti aduce bucurie. Sufletul, inima spiritualitatea – sunt cele care cresterea lor iti aduc implinire si pace si bucurie. Te invata valoarea vietii, si ce anume conteaza cu adevarat, si nu din impuse, nu din auzite, ci din traite.

Te invata sa fii inventiv, sa iti dezvolti inventivitatea. Nu ai cu cine sa te consulti cind apar anumite cazuri, anumite situatii, asa ca solutia ta e sa inventezi solutie. Singuratatea duce la crestetea puterii inventive, a puterii de razbire.

Te invata sa fii atent la detalii, la ce e in jurul tau – ca materie -, sau la cei din jurul tau. Te invata sa percepi lucrurile in finetea lor, in detaliile lor, in delicatetea lor. Te invata sa simti sufletul omului, si sa recunosti si sa raspunzi la o nevoie a cuiva.

Te invata sa nu te plingi, ca nu ai cui, te invata sa ai mai mare putere de anduranta si acceptabilitate si suportare, te invata sa poti sa le duci, caci le duci tu, nu ai pe cineva aici sa le duca pentru tine. Iar cind e sa ceri, sa ceri cu adevarat, nu cu alint sau din lene. Cind e sa strigi catre Dumnezeu in greutati sau necazuri, strigi cu adevarat.

Te invata catre Cine sa-ti ridici ochii la nevoie, te invata adevarata rugaciune, te invata sa vorbesti cu Dumnezeu. Caci atunci cind esti in nevoie sau necaz, vrei sa spui, sa vorbesti, sa ceri ajutorul cuiva. Numai ca cel singur nu are cui – nu are om -. Asa ca ramine singura dimensiune, singura varianta, sa vorbesti cu Dumnezeu, sa I le spui, sa Ii ceri ajutorul, sa I le lasi Lui sa le rinduiasca rezolvarea. Singura nadejde, singura rugaciune a ta e catre Dumnezeu, nu catre oameni.

Te invata sa nu irosesti ce nu ai, nu ai pe cineva alaturi sa iti fie cu un cuvint bun cu alinare, atunci cind apare acel cuvint bun il pretuiesti ca este foarte scump, iar cel ce iti da acel cuvint bun vazind ca rodeste in sufletul tau, mai mult se va indatora a-ti fi aproape cu un cuvint bun.

De iti e crucea ta – nu fugi si nu te lupta, de nu e crucea ta – ai rabdare si se vor aseza dupa rinduiala. Atita timp cit o ai, asuma-ti-o si invata de la ea.

Anunțuri