Din prima am alege, de ar fi de ales, multul, caci acesta zicem ca ne va da bucurie.

Mult in material, mult in daruri, mult in binecuvintari, mult, totul, noua.

Bucuria isi manifesta puterea in intensitate, in durata, in posibilitatea de a o imparti pentru a o inmulti. Asa ca zicem, ca multul, va insemna si multa bucurie.

Mult in domeniul material nu aduce intensitatea bucuriei, caci multul iti duce in desuet toate ce te-ar bucura daca ai recunoaste valoarea unului.

Zici ca de ai avea mult ai putea da mult. Asa e. Dar daca dorirea ta e sa ai mult, atunci deja inima ta e lipita de acel mult, e lipita de materie, iar zicerea initiala nu mai e valida, caci de-ti lipesti sufletul de acel ceva – nu-l mai poti da.

Zici ca e bine sa ai multe daruri, multe haruri, caci asa stii, esti constient de binecuvintarea lui Dumnezeu pentru tine, si ca poti da din ele.

Asa e, de ai multe daruri, si multe binecuvintari, poti da din ele, si prin asta se va preaslavi Dumnezeu. Dar atunci cind te vezi atit de daruit, desi multumesti, esti foarte aproape de a fi orbit, si de a uita. Caci multul, iti aduce multe ispite. Si roada ta trebuie sa fie pe masura, dar si alunecarea e mult mai usoara. Te vezi cautat de oameni, te vezi apreciat, si multumesti Domnului, dar uitarea si fuga mintii e aproape, lupta pentru a te mentine smerit e foarte mare. Multul poate rodi mult, caci de ai mult, mult ti se cere, si de ai mult ai si multe ispite si lupta mai mare.

Am ales bucuria multului, zicem ca ne-am bucurat, dar parca mai mult ne-am luptat.

Bucuria putinului?

Nu am alege-o, de ce sa-ti doresti putin daca e sa poti avea mult sau tot?

Putinul material iti da valoarea bucuriei, iti da multumirea de a avea acel ceva, chiar de e putin, valoarea returnata a bucuriei e mai mare decit acelasi obiect care face parte dintr-o multime mare.

Pentru un bogat are valoare o piine? O poate si arunca, caci nu are valoare pentru el. Dar pentru un sarac, o piine ii e viata, e aurul, si nu arunca, nu iroseste, nu risipeste ce nu are.

Putinul ofera bucurie mai mare, caci si aprecierea pentru fiercare din acel putin este mai mare.

Dar cum e cu putinul in daruri si binecuvintari? L-am alege?

Cind e sa te vezi, caci te vezi, si faci aprecieri, oricit ai incerca sa iti pazesti privirea, cind te vezi ca ai mai putine daruri, le folosesti mai cu gija sa nu le risipesti, si sa obtii rod adevarat, si multumesti chiar de e sa ai doar un dar – darul vietii, si te si smeresti, caci vezi pe altii daruiti si binecuvintati, iar pe tine te vezi in greutati si… stii si ti le stii tu pe ale tale – pe alt altuia nu le stii.

Putinul te smereste, si ii privesti pe ceilalti ca cei daruiti, ca cei ce merita, iar pe tine ca mai mic. Dar te ajuta, caci nu ai cum sa cazi. Iar de te vezi cu slabiciuni, si neputinte, si cu putinul daruit sa ai grija sa multumesti, sa ai grija sa rodesti, sa ai grija sa te smeresti, caci ai mai mult decit cel ce are mult, si acolo, in slabiciunea noastra va fi sa fie puterea lui Dumnezeu.

Dar nu in mult sau in putin sta bucuria, ci cum primim si purtam si ne apropiem darurile ce le avem. De stim sa sunt daruri, stim sa multumim. De stim ca sunt daruri, stim ca trebuie sa aducem rod pentru ele. Bucuria si multumirea stau in sufletul nostru, in cum recunoastem darul si cum Il recunoastem pe Daruitor.

Anunțuri