Alergarea nalucii. Asa e lumea, asa e cadrul in care sa ne nevoim. Sa ne nevoim a intelege, caci mai mare e lupta de a intelege decit lupta pentru traiul de zi cu zi.

Copiii primesc in loc de iubire si timp si apropiere, primesc materialul. Asa e lumea.

Nevoia lor de iubire, de sentiment, de apropiere, este devaluata din domeniul spiritului in domeniul materialului. Copiii vor primi ceea ce cred parintii ca l-ar supli lipsa prezentei si a dragostei lor, vor primi materie, care le va adormi nevoia lor de dragoste, si le va schimba intelegerea nevoii lor. Parintii nu mai au timpul lor pentru nevoia copilului, alearga dupa bani, si chiar daca nu ar vrea sunt nevoiti sa dea jertfa lor pentru societate.

Pe linga faptul ca de mici copiilor li se schimba sensul nevoii lor, vor avea si de urmat exemplul parintilor, alergarea dupa bani, aprecierea nemasurata a materialului – din nevoie, sau din fortarea societatii sau din convingerea lor –, dragostea care este exprimata prin multimea de daruri, de materie.

Ajunge-vor acesti copii cu intelesul dragostei si nevoii duhului denaturat, ajunge-vor de vor alerga continuu, dupa bani, in nemultumirea zilei, in nemultumirea clipei. Alearga caci nu stiu ce le lipseste, si alearga in acumulare continua, vor mai mult, vor… vor sa simta bucuria, si multumirea si implinirea si iubirea, vor acel ceva dupa care alearga, care sa le aduca linistirea si sa simta plinirea nevoii lor. Dar nu materialul lipseste, nu intr-atit incit sa justifice nebuna alergare dupa materie, si subjugarea omului de catre materie, ci au nevoie sa isi umple sufletul. Au nevoie sa inteleaga bucuria si multumirea.

Alearga dupa naluca, materia e naluca, iar realul nevoii este duhul.

Sufletul cu bucurarea lui e realul, este nevoia, este scopul alergarii. Si nici nu trebuie sa alergi, ca sa ai plinirea lui, caci de le stii, le afli in tine. Din tine e dragostea, din tine e bucuria, din tine e blindetea, nu trebuie sa alergi pentru cele ale duhului, pentru cele care sunt realul nevoii tale.

Alergarea dupa naluca da neliniste, nemultumire, da neterminarea alergarii, da epuizare si oboseala. Naluca e materia.

De stai si cauti si gasesti cele de care ai nevoie, realul nevoii tale, vei gasi ca cele de bucurie sunt in tine si din tine, si nu e nevoie sa alergi, si le gasesti cu linistire si bucurie, si vei vedea realul, adevarul lor.

De fugi, de alergi, de esti ostenit, opreste-te, caci alergi dupa naluca, si stai si vezi si afla si gaseste cele ale ne-alergatului, cele ale linistii, cele ce le ai cu tine, cele care din care dai altora, mai mult e sa se umple in schimb darului, caci cele ale duhului, de dai din ele, nu din ale tale dai ci din ale lui Dumnezeu, si de dai din ele – din nesfirsire dai.