Cine sa fie cel care ar cauta sa aibe greutati si nu sa se elibereze din ele? Cine sa fie care sa caute calea grea, sau sa se angreneze in actiuni care sa necesite consum mare fizic si psihic? E in firea noastra sa optimizam actiunile, si sa cautam calea ce mai usoara de iesire dintr-o situatie, iar calea grea sa se excluda de la sine.

E in firea omului sa isi ocroteasca copiii, dorindu-le si ajutindu-i sa aibe viata usoara, sa nu aibe greutati, necazuri. Cautam sa ii ferim de greu, cautam sa ii tinem in starea de copii nevinovati pina la etate. Va fi sa ajungem sa avem copiii neinvatati cu greul, neinvatati a razbate cu situatii conflictuale, caci i-am cocolosit, si i-am ferit. Va fi sa ajungem sa avem la batrinete nu sprijin pentru noi, ci ei vor cauta la noi pentru a continua sa le dam ajutorul cu care erau invatati. Si cit ne-am zbatut pentru a-i proteja, pentru a-i cocolosi, pentru a-i feri. Ne-am zbatut, dar le-am furat posibilitatea de razbatere. Cumva de e sa fim bolnavi si batrini, si nu vom mai fi de ajutor la copiii nostri, rau va fi, pentru noi, caci ne vom face frati cu necazurile in care sprijin nu vom avea.

Fugim de greutati, si alegem calea usoara in orice. Asa am facut mereu, e in firea noastra, e selectia naturala a solutiilor. Copiii, si ei au invatat sa se fereasca de greutati, care oricum nu le-au gustat si nu au incercat rezolvare, caci din coconul lor nu au iesit.

Mai nou acum, nu mai ne antrenam copiii in munci casnice. Caci cum sa le cerem sa ne ajute la framintat piine, cind asta o face masina de piine (in cel mai rau caz), cum sa le cerem sa ne ajute la spalat un covor, sau ne ajute la spalat rufe – de mina – cind asta le face masina (in cel mai rau caz), cum sa mai invatam copilul sa lucreze cu miinile, fie intarsii in furnir, fie modele de pulover, fie sa ne ajute la mincare, la tocat, la curatat, la …., cum sa le cerem cind ne invatam copiii sa nu faca nimic. Ii lipim de televizor sau calculator, ca nu avem timp de ei, sau ii angrenam in feluri si feluri de activitati care sa le dezvolte dexteritati.

II invatam doar sa ceara, si sa li se dea, nu sa isi ofere si ei din cit pot sa faca. Ce spirjin vom avea la nevoia noastra, cind ei nu stiu sa isi trateze propriile nevoi si nu au fost invatati sa dea raspuns bun la o nevoie? Ajungem insa sa ne plingem de ei, ca nu avem sprijin, ajungem de ne plingem de ei, dar nu ne amintim ca ar trebui sa plingem de noi, caci noi i-am crescut asa.

Sa ii invatam puterea razbaterii, sa ii invatam puterea sufletului, cit de mare e blindetea, cit de frumoasa e darnicia, cit de frumos e un cuvint bun spus de alinare, sa ii invatam pe cele bune, caci de cele rele pot vedea in lume destule.

Calul neimblanzit ajunge naravas, asa si un copil lasat in voia lui ajunge rau-crescut. 
Daca esti dragastos cu fiul tau, te va infricosa; joaca-te cu el si te va intrista. 
Nu rade cu el, ca sa nu te doara impreuna cu el si mai pe urma sa ti se strepezeasea dintii. 
Nu-l lasa in voia lui la tinerete si nu trece cu vederea greselile lui. 
Pleaca grumazul lui la tinerete si bate-l pana este prunc, ca nu cumva, incapatanandu-se, sa nu te asculte. 
Cearta pe fiul tau si fa-l sa lucreze, ca sa nu se poticneasca intru rusine. (Sirah 30,8-13)

Anunțuri