Stiti cum e un suflet care se chinuie sa iasa, dar e legat de materie? Face ravagii. Chiar daca mintea si trupul sunt cit de cit bine, dar daca sufletul e satul de materie, si ajunge sa fie asuprit de materie, si nu se mai ridica, atunci acel suflet se chinuie sa se lepede de materie si sa iasa. Ajungi de strigi la Dumnezeu.

Ajungi, sa face orice sa te mai debarasezi de materie, de materia de care esti prins.

Cind ajungi sa slujesti materiei, sa te lipesti de ea, sa fi sluga ei, sufletul se revolta, ajunge de nu mai vrea, de nu mai suporta slujirea materiei, si vrea sa iasa. Atunci e un semnal ca e prea mult dintr-unele, si prea putin dintr-altele. Si ca sa iti alini sufletul, fa ceva din cele care it lipsesc. Daruieste, dar asa ca sa fie o jertfa, nu ceva din prea-plinul tau, ci ceva din putinul tau, caci si acel putin al tau, e prea mult si te apasa. De ai prea mult dintr-unele, renunta la ele, de ai putin dintr-altele, fa jertfa si se va potoli zbuciumul sufletului tau, caci va primi din jertfa ta, ceea ce ii lipsea. Asculta de ce iti spune sufletul, caci el iti poate da si masura materiei pe care o ai in stapinire. Prea-multul ii va aduce tulburare, iar tulburarea sufletului va face ravagii in materie. Asculta de glasul sufletului si da-i ce-i lipseste, da-i bucuria darului, da-i bucuria din multumire, da-i iubirea din jertfa pe care o faci, da-i pacea din rugaciune si din lasarea voii, da-i-le pe toate sufletului, si ochiul tau va fi mai prietenos cu materia si ochiul tau va vedea bucuria in oameni si in jur.

Anunțuri