Dorim sa fim bucurosi, facem urari celor dragi sa fie bucurosi. Ne dorim acest simtamint sa il avem, sa il gustam, sa ne desfatam cu el. Caci atunci cind il avem, ne e bine. Si stim ca bucuria – e bine.

Dar suntem prinsi in griji, in materie, in necazuri, in uitare, in nemultumire. Toate ne conduc la palirea bucuriei, ne-o rapesc, si noi o cautam, alergam dupa ea, ne-o dorim.

Bucuria trebuie sa o intelegi, caci poate fi la vederea ta, sau poate sa nu fie la vederea ta. La fel si cu binecuvintarile de la Dumnezeu, cele vazute si cele nevazute sau necunoscute noua, pentru care trebuie sa multumim. Ca sa intelegi bucuria trebuie sa ai ochiul curat, sa o poti vedea. Trebuie sa stii sa multumesti, in primul rind. Caci cel nemultumitor nu poate ajunge sa se bucure, nu se poate desfata de bucurie, ci va ramine ingropat in nemultumirea lui.

Ca sa ajungi sa intelegi bucuria, invata sa multumesti. Pentru clipa, pentru zi, pentru toate ce le vezi, pentru tot ce traiesti. Si pentru dureri sau necazuri, multumeste si pentru ele (e tare greu), dar nu e greu de zis, multumesc Doamne pentru aceasta. Incepe prin a multumi, in gind lui Dumnezeu, dar si oamenilor, si multumita ce o aduci te va invata sa gusti si sa intelegi bucuria.

Anunțuri