„Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu” (Matei 5,37)

Cuvintul sa fie cuvint. Nu trebuie mai mult. Oamenii trebuie sa se increada in cuvintul dat, in cuvintul spus, si nu mai e nevoie de a demonstra ceva pentru a fi de incredere. Nu trebuie mai mult, decit a spune cuvintul si a te tine de el.

Dar…

“ … Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus.  (Matei 21,28-30)

Cuvintul sa fie cuvint, daca e sa fie raspuns corect, raspunsul bun. Daca raspunsul e bun, la o cerere, la o ascultare, atunci nu-ti duce in ne-lucrare cuvintul spus, caci daca cuvintul e bun, si lucrarea trebuie sa fie asemenea. Dar daca cuvintul spus nu e raspuns bun, atunci…. Atunci te macina, atunci lucreaza in tine ce ar fi trebuit sa fie raspunsul bun pe care tu nu l-ai dat. Cuvintul care nu e raspuns bun, iti picura in suflet regret, parere de rau, cainta. Si apoi, cuvintul ce nu a fost raspuns bun, prin cainta ajunge de este lucrarea buna, ascultarea buna.

Tineti-va de cuvintul dat, caci nu trebuie mai mult, dar cuvintul sa fie raspunsul bun pentru a fi si mai mult decit cuvint – sa fie si lucrare buna.

Anunțuri