Intoarcerea

 

si uite cum unii nu vad ocrotirea care li se poarta….. dar Domnul prea-milostiv nu ii lasa si ii cheama – mai tare – ca poate or auzi din amorteala lor

 

orbirea mea (nu chiar figurativ vorbind) ….: era prin anul 2000, vara, si veneam cu autocarul cu colegii de la mare – Mamaia

 

eu, nu aveam stare deloc sa fi stat la locul meu in autocar, si stateam pe scaunul ghidului

la citeva fractiuni de secunde inainte de….., ma vedeam pe mine mergind catre locul meu – asa de puternica impresie, viziune…, nu am avut niciodata…; dar a venit „rationalul” si a zis, dar de ce, sa stau singura la locul meu…., mai bine stau aici….

dupa accident eram un pic bulversata, ca parca stiam ca ma indreptasem catre locul meu – asa ma vazusem eu…..

 

(era o perioada imediat urmatoare uneia in care fusesem in stadiu de „leguma” , asta dupa ce prietenul meu de 9-10 ani de zile, mi-a comunicat ca decizia lui e sa ne despartim nu sa ne casatorim…… – the life is simple, just obeying…)

 

dar acel stat acolo pe scaunul ghidului nu mi-a priit, a avut loc un accident, cablul troleibuzului s-a rupt (eram inca in Mamaia), a lovit parbrizul – care nu s-a spart, apoi a lovit geamul de la usa soferului care s-a spart…

 

am iesit cam „sifonata” pleoapa ochilui drept era cam ferfenita – dar s-a facut bine fara cusaturi, in schimb a trebuit sa-mi refaca irisul cu aer si ser fiziologic – in Bucuresti….,

 

ce pot spune – e ca m-a tinut Domnul, ca a avut mare milostivire pentru mine, puteam sa-mi pierd ochiul, sau puteam muri….

dar cel mai rau puteam muri fara a cunoaste dulceata rugaciunii, si fara a cunoaste pacea, linistea, inaltarea de dupa spovedanie…

 

dar ce fuse atunci nu m-a adus aproape de biserica, de slujbe, de rugaciune, de spovedanie…. nu aveam nici cea mai mica idee ce sunt acelea

(citisem eu Noul Testament o data, de doua ori…., studiasem istoria religiilor la facultate, dar degeaba)

 

ce m-a adus aproape, a fost anuntul dureros ca tata avea metastaza, doctorii nu ii mai dadeau decit citeva luni – si asa a fost

iar eu ce puteam face era sa incerc cu post (nu tinusem niciodata post), si rugaciune (incercam si eu), sa ma rog Domnului sa-i ajute, sa aibe milostivire lui (si noua)

 

ma gindeam ca curatindu-ma prin spovedanie sa ma pot ruga mai cu putere, rugindu-ma cit pot eu, sa-i ajut cu mila Domnului (ca alt ajutor nu mai era de la oameni)

 

tata s-a stins fulgerator si dureros, in citeva luni de la acel anunt groaznic – si s-a stins la 58 de ani in 2004,

(slujba din acea duminica a fost – vindecarea slabanogului de la scaldatoarea Vitezda… nu prea am inteles eu predica parintelui – stia ca sunt in curte si incerca sa mai aline din durerea din suflet…)

 

imi aduc aminte ca dupa ce am vorbit si eu prima data cu un preot vorbindu-i de tata, de noi…, dupa ce m-a spovedit si pe mine, dupa ce mi-a dat si mie ceva indrumari – de inceput de drum…,

am participat si eu la prima slujba – liturghie – era duminica Intoarcerii fiului risipitor (mi-a dat incredere, ca ma primeste si pe mine Domnul, chiar de am ajuns tirziu, si chemat cu strigat tare)

 

de atunci m-am apropiat si eu de Biserica, slujbe….., incercind sa ridic si eu slava Domnului in fiecare zi (sunt la faza de incercind)

 

anyway….

pentru cei surzi si orbi, care nu iau in seama prima, a doua chemare, sa ia aminte, ca cea care-i va aduce inapoi sa nu fie dureroasa dar sa nu va fie frica, ca pe cit de dureroasa ar fi, pe atit de dulce este rasplata intoarcerii…

 

 

Domnul sa va binecuvinteze !

cu dragoste

 

 

5 comentarii (+add yours?)

  1. laurentiu
    Ian 27, 2010 @ 18:58:17

    mare e dragostea Domnului pentru om.

    pace si bucurie pe cale, sora!

    Răspunde

  2. Theodora
    Mar 03, 2010 @ 21:40:45

    Dumnezeu ne iubeşte infinit de mult şi veşnic. Să ne curăţăm inima ca să o putem primi! Să fii mereu mai pătimaşă doar în iubirea acesta azi mai mult decât ieri!

    Răspunde

  3. Putinstiutoru'
    Mai 20, 2011 @ 16:28:38

    azi am descoperit blogul tau si te felicit pentru curajul de a ti pune gindurile aici. o sa imi iau timp sa citesc mai multe din aricole.

    Un crestin (ne)ortodox, dar iubitor de Dumnezeu si de oameni. :)

    Răspunde

  4. R Maria Alina
    Oct 07, 2011 @ 11:08:08

    Impresionant! felicitari ca ai trecut cu bine peste toate durerile si ispitele vietii si ptr intoarcerea ta la credinta.

    Răspunde

  5. adorcristy
    Iun 17, 2014 @ 14:58:53

    ”Există dureri mai grele decât durerile,
    Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,
    Deși sunt mai dureroase ca altele.
    Sunt angoase visate mult mai reale
    Decât cele pe care le-aduce viaţa, senzații
    Simțite doar cu imaginația, proprii
    Vieții noastre chiar mai mult decât viaţa noastră
    Lucruri nenumărate care, neexistând
    Există, există cu încăpățânare,
    Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi…
    În cupa cea verde a fluviului maiestuos
    Se regăsește strălucirea albilor pescăruși…
    Iar peste suflet inutilă trece o alinare
    Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul”.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: