De esti cu credinta tare, de esti perfect in imbracaminte, in felul tau de a fi – stai in fata, sa le fi de exemplu altora, cu bunatatea ta, cu blindetea ta, cu desavirsirea ta.

Cind stai in fata, insa, nu ii vezi pe ceilalti, nu le vezi credinta, rivna, jertfa, nevointa, … sunt si oameni in virsta, bolnavi, in bastoane, dar care stau la slujba. Cind stai in fata, nu te crezi tie prea mult, in perfectiunea ta, in faptul ca esti model si ai de aratat? Cistig sau pierdere?

De nu ai credinta tare, si nu ai perfectiunea exteriorului, atunci mai cistigat, mult mai cistigat e sa stai cit mai in spate.

Nu mai stai nici ca un cui in ochii altora, ca de ce vii in blugi, ca de ce nu iti pui ceva pe cap?… Ce e mai mare dreptatea sau iubirea?

Mai bine stai cit mai in spate, sau afara, ca e vremea superba de inceput de iunie, sub copacei care mai scapa cite o floare din cind in cind. Stai mai in spate, caci vazindu-i pe toti ceilalti in fata ta, vazindu-le credinta, cistigi. Smereste lipsa credintei tale, vazind credinta lor, si iesi pe plus. Nu mai au nici altii ochi pentru tine, ca de ce nu esti perfect imbracat?

Perfect – in exterior. Sau desavirsit – in interior? Ce e mai mare, ca ii faci observatie pe baza dreptatii, ca nu esti perfect in exterior? Sau ca l-ai primit, asa cum e el, amarit, ne-perfect, l-ai primit in iubirea ta, si i-ai dat un cuvint bun, i-ai dat o farima de drag, de iubire, care sa-l ajute sa le duca mai departe pe cele cite are de dus…?

Unde ti-e cistigul mai mare, acolo sa stai, dar vezi de cistigul din interiorul tau.

(l-am postat cu 1mai, ca s-au facut 10 ani de cind s-a dus tata la cele vesnice)

Anunțuri