Ispita timpului

Ispita timpului. Nu am timp, alerg, uit, sunt stresat, nu te pot ajuta, nu ma pot gindi cumva cum si ce se intimpla cu celalalt, nu le pot face pe toate, ma coplesesc….. Ispita timpului: nu am timp. Parca totusi altfel alerga timpul cind foloseam mai mult in ajutor miinile, faceam ceva manual, pictam, sau impleteam ceva, mergea altfel timpul, nu alerga, avea alta valoare, valora altfel ceea ce faceam noi si parca aveam si ceva pace. Acum ne folosim de toate celea care ne ‘faciliteaza existenta’ dar in firea lor de fapt ne complica – stresindu-ne existenta.
Bucuria lucrurilor simple.

Acuma, lucrurile simple, si cele complicate… De obicei cele complicate, desi ne ajuta, cistigindu-ne timp, ne aduc un plus de stres; sunt mai multi factori de luat in seama, de cuantificat, de adus la varinata optima…, adica ajung de atirna mai greu, si ajung in cele din urma… cu timpul, sa ne copleseasca, sa ne aduca tulburare, adica sa ne incerce fie rabdarea, fie rezistenta, fie capacitatile, fie sensibilitatea inimii sau taria sufletului…, adica sa ne fie de incercare. Incercare sau ispita…., mai des sunt ca rezultante ale stresului, si ce sa le facem… Sa le descojim de cele complicate, ce e in plus, balastul sa-l dam de-o parte, ce e complicat sa-l aducem sa fie simplu pentru a-i putea gasi rezolvare.
Acum, cu timpul cistigat din folosirea lucrurilor high-tech, timpul asta nu mai are valoare bucuriei ce ti-o dadea ceva facut cu miinile tale chiar de terminai acel ceva de doua ori mai greu si mai indelungat.
acum e ceva la care pui mai mult mintea la contributie, munca manuala mai deloc, iar sufletul nici nu-l mai constientizam, e diluat complet in uitare. Valoarea care o producem nu ne este multumitoare, iar timpul cistigat il folosim, nu pentru linistire, sau cistigarea pacii, sau pentru a ne odihni sau cultiva sufletul, ci pentru a ne arunca in alte high-tech-uri devoratoare de timp, si de posibile stari ale sufletului.

Mult stres ne aduce lipsa timpului, fuge si nu avem timp sa facem ce am fi dorit, sau rezultatul timpului consumat nu ne aduce satisfactia care am fi dorit-o…, preponderent cind pui in balanta timp folosit – rezultat in echivalenta celor lumesti…

Alergam dupa cele lumesti, cautam sa aflam celea profit, bani, slava, apreciere, valoare care consuma timpul, fara a-i da ca rezultat consistenta si valoare care sa ne multumeasca.

Si cum sa cistigam timpul? Daca clipa, fiecare in multitudinea ei e sa o inchinam spre Slava Domnului, atunci – pe de o parte nu alergam dupa cele lumesti si-si pierd locul principal, pe de alta parte valoarea oricarei clipe va fi aceeasi, aceeasi intensitate, – anume Slava si multumita lui Dumenzeu.

Am intilnit oameni care nu mai traiau ispita timpului, care dadeau valoarea clipei pentru Slava lui Dumenzeu, si fiecare clipa era ca o binecuvintare, dar cei prinsi in ispita timpului, noi nu intelegeam asta, si ni se parea plictisitor, si interminabil, si adormitor…. si.. Cam asa vede cel prins in chingile materiale pe cei care inchina clipe / zile / viata lor Domnului, diferenta fiind in a fi prins in ispita timpului sau nu, si a da si a primi valoare fiecarei clipe.