Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar înauntru sunt pline de rapire si de lacomie.
Curata întâi partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. (Matei, 23, 25-26)
Ne ferim, incercam sa ne pazim de cele din afara ale noastre, de dusmanii vazuti, ridicind garduri, facind prietesuguri puternice, lasind santinele si atintindu-ne simturile pentru prevederea si apararea de cele din afara, lasind astfel descoperite cele dinlauntru.
Tot asa cum preocupindu-ne de cele din afara – de cele materiale, si dindu-le lor intietatea in preocuparile si grijile (ingrijorarea) noastre, lasam sau uitam de cele dinlauntru pe care nu le mai cultivam, de care nu ne mai ingrijim.
Suntem prevazatori si grijulii de cele din afara, de cele materiale, si nu mai punem pavaza la cele dinlauntru, la cele nevazute, care ajung de ne lupta ele si ne coplesesc.
Relele amintiri, ingrijorarile ne alunga linistea si strecoara indoiala, alunga credinta si strecoara nelinistea, alunga rugaciunea si strecoara chinuirea.
Lasam pavaza de cele din interior, uitam de cele frumoase din interior, iar valul materialnic si stricacios denatureaza valorile si cele interioare, linistea ajunge sa fie coplesita de neliniste si agitatie, pacea si iubirea ajung sa fie inghitite de minie, ura si invidie, frumosul din noi se denatureaza dind putere si valoare asa mare celor exterioare.
Sa ne pazim de cele interioare, sa le punem lor stavila mai intii, si sa ne curatam ochiul valorilor, sa ne pazim si sa ne aparam de spinii rautatii din noi, sa le punem lor stavila mai intii, si vom avea sufletul radiind de bucurie si bunatate.
Cit de frumos e un suflet linistit, cit de radios e un suflet care nu are indoiala si e plin de credinta, cit de frumos e un suflet care radiaza pace, care a dat deoparte valul material al lumii cesteia, a dat deoparte ingrijorarile fara rost care chinuiesc si nu aduc rezolvare sau linistire.
Sa ne ingrijoram de cele dinlauntru, si sa le curatam, sa ne luminam sufletul, pentru a aduce bucurie, bunatate si blindete si imprejurul nostru.
Daniela-Iulia's Weblog 
Nicolae
iun. 10, 2009 @ 21:04:51
Asa este, prima din grijile noastre ar trebui sa fie pavãza de cele dinlãuntru.
Dupã cum spunea si Sfântul Macarie Egipteanul.
„Am întâlnit deseori printre frati, pe unii care au primit atâta har si bucurie, încât timp de cinci sau sase ani spuneau cã pofta s-a stins în ei. Dar dupã aceasta, pe când socoteau cã s-au eliberat definitiv de ea, rãutatea, care era ascunsã s-a trezit în ei si au fost mistuiti de poftã, încât se întrebau uimiti: de unde a venit dupã atâta timp, atâta rãutate asupra lor? De aceea, în mod firesc, nimeni dintre cei cu mintea întreagã nu îndrãzneste sã spunã: Având harul în mine, sunt liber fatã de pãcat; ci, ambele realitãti harul si pãcatul lucreazã întru mintea mea. Cei ce n-au experienta lucrurilor, pe când harul lucreazã cât de cât în ei, socotesc cã deja au învins, cã sunt crestini desãvârsiti. Eu, însã, zic cã asa stau lucrurile: dupã cum atunci când soarele strãlucind pe cer, în aer curat, vin în jurul sãu norii si-l acoperã, întunecând vãzduhul, fãrã însã sã-l vatãme, pentru cã el rãmâne întreg în lumina si în elementul sãu; la fel stau lucrurile si cu cei ce nu sunt cu desãvârsire curãtiti; desi trãiesc în harul lui Dumnezeu, ei sunt stãpâniti în adâncul lor, de pãcat. Ei au porniri naturale si gânduri puternice pentru Dumnezeu, dar nu sunt cu totul de partea binelui”
(Sfântul Macarie Egipteanul – Omilii duhovnicesti)