E ca si cum te-ai fi curatat, ca si cum un maestru chirug ti-a taiat in adincime boala din suflet, necuratia; e ca si cum acel maestru chirug al sufletului – duhovnicul – iti ia sufletul in palma, ti-l curata, te ridica si apoi iti da doctorie, poate iti place sau nu canonul, dar e doctoria.

E minune cind te ridici de la spovedanie, citeodata ti se pare ca plutesti, ca asa te-ai eliberat de cele ce te ingreuiau, si atunci cind te ridici esti intr-o ameteala placuta, de ti se pare ca sufletul ti-e plin de pace si ca plutesti

Sau alta data, dupa spovedanie, dupa ce a umblat pina in strafundul sufletului de a taiat sau a gasit boala ce iti varsa durere si negreala si rautate in suflet, dupa aceea ti se pare totul foarte frumos, si pe toti ii vezi cu alta vedere, ca sunt buni si calzi, si primesti pace si bucurie.

Caci spovedania este si curatire a sufletului, a inimii, a ochiului sufletului, a ferestrei tale catre frumusetea si pacea si adevarul lumii.

Si pleci cu multumire, si recunosti cu adevarat darul si harul duhovniciei.