Daca ai cazut ridica-te, daca esti mai jos decit dobitoacele, ridica-te, doar n-o sa stai cazut, caci firea nu e facuta sa stea in cadere. Daca ai cazut smereste-te si te poti ridica mai usor, esti mai jos ca dobitoacele caci a ajuns de ti-a slabit si credinta si nadejdea, esti mai jos decit diavolul care crede dar nu se smereste si nu se miluieste; tie credinta ti-a slabit, ti s-a imputinat taria sufletului, ce ti-a mai ramas e sa te smeresti, si de acolo poti sa te ridici si sa rezidesti ce ai darimat.

Cirtirea de la care ai pornit si de care nu te-ai lecuit ti-a adus si mai mari nevointe, o luai in joc, nu te afecta asa tare, si te complaceai in cirtire, fara de pavaza in suflet, fara a te lupta cu ea, caci nu te durea, si te credeai indreptatit, ti-era ochiul necurat si vedeai deformat, in loc de binecuvintari vedeai greutati, si toate le cirteai si judecai si cereai judecati.

Nu te-ai luptat cu ea si ti-a adus nemultumire. Aceea mlastina este, si te afunzi in ea si greu te mai scoti. Ti-e greu si sufletul, iti e apasat de o povara mult prea grea, ai vrea sa o dai jos, dar e mereu cu tine si te copleseste. Cu sufletul ingreuiat de nemultumire, lacrimi ti se revarsa, lacrimi care mai potolesc minia din suflet, care mai sfarama piatra de pe suflet, dar nu e batalie cistigata. Cind cirteai ochiul ti-era murdar, dar a ajuns ca nemultumirea sa-l orbeasca si chiar nu mai vezi minunile lui Dumnezeu, si nu mai auzi si nu mai primesti nici ajutor nici binecuvintari. Si la spovedanie de alergi, si te vadesti, cuvintul de il vei primi si te vei lega de el, te va ajuta si nu vei mai cadea mai mult, dar nemultumitul nici cuvintul nu il primeste cu folos, e surd si aude deformat, nu mai primeste ajutor si ajunge sa fie de plins. Rugaciunea nu mai curge si durerea ti se inteteste in suflet, cuvint nu mai primesti si te orbeste durerea din suflet si nemultumirea. E tare greu de purtat si greu si de luptat cu ea, caci sufletul nemultumitorului este bolnav, si lincezeste, si raza de lumina si pace nu mai strabate catre dinsul.

Nu te-ai luptat cu cirtirea, te-a napustit nemultumirea; nu te-ai luptat cu nemultumirea, si a ajuns de ti s-a imputinat credinta si ti-au slabit puterile sufletesti, si cazi. Daca nemultumirea iti aducea durere si greutate pe suflet, slabirea credintei iti aduce deznadejde, disperare, te simti singur si nu mai ai pe nimeni, nadejdea nu-ti mai e in suflet, credinta ti-a slabit atit de mult incit ajungi sa te indoiesti de toate cele bune, esti ca o salcie in bataia vintului, nu mai ai nici sprijin, nici odihna, nici pace, nu mai ai nimic si esti singur. E durere, e tulburare; in sinea faptului e rau.

Ai cazut, ai darimat ce zidisei, sau zidisei pe o temelie nu prea puternica, temelia e credinta si tu zideai si adaugai, dar temelia ti-era subreda si ai cazut.

Esti mai jos decit dobitoacele caci ele nu se pot ridica la cunoasterea de Dumnezeu, esti mai jos decit diavolul care crede, doar ca nu se smereste, esti mai jos decit toate, dar trebuie sa te ridici, caci starea firii nu este sa fie cazuta. De te smeresti te poti ridica mai usor, de faci ascultare si lasi incapatinarea si indirjirea, poti primi ajutor pentru a te ridica mai usor. De faci milostenie ti se imblinzeste sufletul si se poate ruga, si poti rezidi, poti lasa din nou sufletul sa se lipeasca de Dumnezeu.

Odata, de mult, m-a intrebat Parintele: de ce nu ai credinta?, si acum ma framinta raspunsul la acea intrebare. Ma intreb si eu, de ce?, si ma intreb si de ce uit, de ce uit de mila lui Dumnezeu, de ce uit de cele dati cind imi ardea inima de caldura, de ce uit de datile – care ziceam ca le scriu sa nu le uit, dar nu le-am scris – cind am simtit ca e mila lui Dumnezeu, de ce uit de bucuria de negrait si fara de motiv primita cindva oarecind ca dar. De ce uitam asa repede si devenim cirtitori si nemultumitori? De ce nu ai credinta?

Ai cazut, ridica-te, dar mai intii smereste-te si vezi si singur cit de usor cazi daca nu ti-e Domnul de ajutor, daca nu ti-e mintea in rugaciune, daca nu iti ingrijesti  sufletul sa fie usor pentru a te putea ridica, daca nu-L ai pe Dumnezeu alaturi, desi El iti e alaturi, dar tu nu vezi minunile Lui si nu-Ii crezi.

De ai cazut, smereste-te si o sa te poti ridica.