Daca-l cauti pe om de bun, bun il vei gasi, daca il cauti de rau, rau il vei gasi.
Dar si privirea ta poate fi deformata, daca il privesti orbit de invidie, minie, de lacomia ta, de nemultumirile tale, atunci si binele din acel om il vei vedea deformnat, il vei vedea in rau. Asa ca atunci cind cineva ne pare a fi rau, sa cautam sa vedem daca nu cumva noi am cautat a-i vedea ce e rau, sau daca nu cumva noi l-am vazut deformat din cauza rautatii din noi. Cind e sa apreciem ca cineva e rau, sa ne indoim ca ar fi chiar asa, si poate noi il vedem asa ca asa ne astaptam sa-l vedem sau asa ii deformam noi fiinta lui prin prisma ochiului nostru bolnav.
Catalin
aug. 18, 2012 @ 21:22:14
„si privirea poate fi deformata daca ajunge la creier ca judecata” … ratiunea este o stare de liniste si contemplare iar judecata … , judecata capata directii sub unghiurile gandurilor tale.
Nicolae Ene
aug. 19, 2012 @ 17:02:55
„Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.” (Mat. 6, 22,23)
.
Catalin
aug. 19, 2012 @ 20:45:32
Ce frumos e cand legand cuvinte si senzatii ajungem la intelegere. Biblia ofera raspunsuri si cel mai slab de inger si intelepciune poate sa primeasca indrumare. Dar oare e asa cum privim sau cum gandim?
Caci pana nu vom intelege ca suntem vitregi: ca ochiul si ca si gandul asemenei ca si sania pe zapada … doar ceea ce dorim sa fim e modul cum punem piciorul astfel sa oprim sau sa lasam sa curga sensul vietii noastre.
Sa nu uitam ca ochiul , urechea e o cale bidirectionala. E gnostica , atee , e in orice nivel informational . e chiar ca un pahar al oricarui psiholog. De ce oare se spune? „de va fi ochiul tau curat …” E o taina ce doar o profunda intelegere a sensului vietii va spune ca in acest caz : „privirea este ochiul ce va spune nu cel ce va receptiona” cu alte cuvinte : „de va fi ochiul tau curat” nu este altceva decat rugaminte catre cel ce intelege ca chiar de se spune sau se vede o blasfemie ochiul tau , spranceana ta , fruntea ta sa nu te tradeze ca esti ca si un crestin dat la lei ci sa urmeza credinta ta ca sens catre un mod de a fi superior si divin ca fiinta umana.
Daniela-Iulia
aug. 20, 2012 @ 09:35:29
Din inima ies cele ale omului, fie rele, fie bune…
Acuma, una e sa scrii din inima, pentru inima, una e sa scrii din minti inalte, pentru minte, si greu sau deloc sa iti ajunga in inima.
Scoli inalte iti dau libertate mintii, iti dau orizonturi mari unde sa mearga mintea sa alearga sa culeaga, iti dau posibilitatea sa culegi cuvinte noi, greu de simtit, dar care folosite, iti dau un statut, de invatat, caci numai cei invatati pot folosi acele cuvinte, care nici nu am auzit de ele, nici nu iti face sa vibreze inima, ci duc mintea intr-un puzzle, iar de ajuns la inima – ioc.
Unii scriu cu mintea, pentru minte, sa iti dea de lucru la minte, sa te tina treaz…. sau poate iti ocupa mintea sa te indeparteze de inima.
A scrie cu mintea pentru minte, cu cuvinte doctorande, care nu iti fac sa vibreze inima, e ca un scris cu litere fade, cu cuvinte care iti departeaza mintea de inima.
A scrie cu inima, a transmite sentimente din inima, ca e blindete, ca e mila, ca e empatie, ca a iubire – pentru om – nu are nevoie de cuvinte complicate, caci inima nu scrie cu cuvinte complicate, inima scrie pentru inima. Si cind citesti ceva scris cu inima, care iti ajung direct in inima, ti se va bucura inima tare, ti se va umple inima de caldura si bucurie, si dulceata.
Nu faceti scoli inalte care sa va departeze mintea de inima, ci faceri scoli care sa va invete sa relevati simplitatea cuvintelor care ies direct din inima pentru inima.