Alergaram, cautaram sa-l aflam, de e sa fie, cum sa fie, dar e bine sa-l aflam?

Ne e predestinare sau ne e libera alegere, si fiecare alegere, ne duce catre ne-predestinare. Caci prin ale noastre ne gasim locul, fie in Viata, fie in cazna, noi cu a noastra libertate. Sa alergam pentru a-l afla sau sa mergem cu credinta in Dumnezeu ca va fi cu noi oriunde si oricind?

Cum ar fi sa stii viitorul, intimplarile, sa ti se releve, fie cu dureri fie cu bucurii, cum ar fi, am fi mai linistiti ne-ar fi mai bine sau mai rau?

Cum ar fi daca am sti ca vom avea o bucurie? Pare-se ca ne vom gindi la ea tot timpul, incercind sa facem cit mai perfect cadrul cu intimplarea de bucurie din viitor, si trecind prin minte de multe ori viitoarea bucurie in scenarii cit mai perfecte, vom ajunge de se va dilua bucuria respectiva cind va fi, si daca evenimentul nu va fi precum perfectiunea gindita din timp, nu vom mai ajunge sa ne bucuram, ci poate in loc de bucurie sa avem intristare. Nu vom mai avea supriza bucuriei, nu vom mai avea plinatatea bucuriei, ci diluata se va schimba chiar in intristare de nu va ajunge la perfectiunea din gind.

Cum ar fi daca am sti ca vom avea necazuri si dureri si suferinte. Pare-se ca ne vom gindi la acelea tot timpul, si vom petrece prezentul gindindu-ne la durerea care nu am simtit-o inca, ne vom macina interior in negura si in durerea care nu a venit inca, sau poate gindindu-ne ca nu vom putea suporta, sau nu vom putea trece prin acea durere, vom ajunge la gesturi negindite, la gesturi nascute din nebunia durerii viitoare.

Dureri si greutati vor fi, bucurii vor fi, dar nu cautati sa le aflati dinainte pentru a nu dilua viitoarea bucurie, sau a nu va desfigura prezentul de viitoarele necazuri, nu cautati sa scrutati viitorul pentru a-l afla dinainte, nu cereti sa vi se releve acesta, caci folosul este departe.

Pina la acel viitor e si calea, e si drumul care duce acolo. E drumul ce iti creste sufletul, ce ti-l intareste, sau ti-l caleste. E calea ce iti va da puterea bucuriei sau a rabdarii. Calea e la fel de importanta ca si locul ajungerii tale. Bucurati-va de cale, bucurati-va de drum, bucurati-va si de locul ajungerii, nu scrutati spre viitor in privinta posibilelor bune sau nu, nu scurtati calea, caci asta e din prizma omeneasca, si orice ar fi sa fie bun sau nu, oriunde si oricind si mereu, sa stim ca mila lui Dumnezeu ne e insotitoare.