Ni s-a intimplat fiecaruia sa dam de vrajmasi, sa primim rau in locul binelui facut, sau asteptat, sa primim calcari in picioare si nepasare si batjocora, ni s-a intimplat sa avem in calea noastra oameni care au uitat, oameni orbiti de materie, care au uitat de Dumnezeu, si poate ni s-a intimplat sa fim si noi printre ei, si sa gresim la rindul nostru.

Ni s-a intimplat sa dam de rau, si sa ni-l arunce in cale oameni cunoscuti sau mai degraba necunoscuti, caci nu le cunosteam puterea de a face rau.

Si ce sa facem cu vrajmasii nostri?

In primul rind sa lasam grija razbunarii, sa lasam grija tinerii de minte, sa nu le cerem noi socoteala sau sa le scoatem ochii, caci de ne dau noua socoteala atunci raspundem noi pentru ei.

Ce putem face, e sa stam de-a dreapta lui Dumnezeu, pina ce va rindui cumva cu vrajmasii nostri. Si ce sa fie dreapta lui Dumnezeu, e dreptatea lui Dumnezeu, iar dreptatea lui Dumnezeu e iubirea. Caci Dumnezeu nu face dreptate, fuse legea asta si se duse, Dumnezeu face iubire. Aceasta a devenit dreptatea lui Dumnezeu – iubirea.

Sa stam in dreptatea lui Dumnezeu, sa facem iubire cu vrajmasii nostri, sa nu tinem socoteala lor sau amintirea raului lor, si de vrajmasii nostri se va ocupa Dumnezeu, dupa rinduiala legii Lui – iubirea.