Ce grea este nemultumirea, si ce greu sa te tamaduiesti de ea.

Nemultumirea aia cronica, care iti opreste toata vederea bucuriei.

Grea este, ca o boala, ca o povara a sufletului, ca o ceata in fata ochilor, ca o impietrire a inimii, ca o orbire sau o surzire in fata oricarei clipe sau fapte ale minunii dumnezeiesti de care ai putea sa te bucuri si sa ajungi sa dai slava.

Da-i celui nemultumitor ceva, si va ajunge sa ti-l arunce inapoi, si nici o bucurie nu ii face, ci va ajunge si sa te urasca ca il jignesti si sa te si dea afara.

Cum e cu cei care au de toate, oare se mai pot bucura de ceva? sau poate capacitatea lor de bucurie  s-a diminuat in mult prea plinul si imbuibata lor apreciere de sine.

Cum e cu un copil care are de toate, se mai poate bucura de un cadou, de o minge, sau o papusa? Poate, dar daca da, atunci bucuria ii e foarte scurta si plictisul mult-prea-plinului ii ajunge, ajungind de la virsta frageda sa fie aproape scirbiti acesti copii, fara cunostinta bucuriei, sau a intensitatii bucuriei.

Cum e cu un adult care se vede ca are de toate, care ajunge sa arunce banii de culori si taieturi, care priveste la un cadou dat in bucuria Craciunului ca la o jignire adusa lui?

Grea e nemultumirea, si sufletul striga sa se elibereze de povara uriciunii, sa fie liber sa priveasca bucuria, si sa ridice slava lui Dumnezeu pentru toate.

Ce iti poate aduce mult-prea-plinul pe care il ai, pe linga desconsiderarea celui care nu iti ajunge la mult-prea-plinul tau, pe linga faptul ca iti optureaza capacitatea si intensitatea bucuriei, pe linga ca ajunge sa iti invirtoseze inima si sa te orbeasca fata de oricine altcineva afara de tine?

Cum e cu acea inima invirtosata?, e ca saminta aruncata pe loc stincos de nu prinde roada, inima invirtosata nu poate primi cuvint, si nici da cuvintul, acel cuvint spre zidire, acel cuvint de intarire sau de bucurie, o inima invirtosata e seaca de iubire pentru aproapele, si seaca in continuare.

Fii multumit, ca sa nu fi considerat strain, caci fiii au de toate, si sunt mostenitori a toate, si primitori a celor promise,

dar cei straini si nemultumitori nu vor ajunge sa fie precum fiii mostenirii

Sa incercam sa ne tamaduim nemultumirile prin cistigarea blindetii inimii, prin milostenie pentru cel cu adevarat in nevoie, fie ajutor material cit de mic, fie cu un cuvint bun catre cel intristat, iar multumirea, lacrimile de multumire ale lor vor mai topi din invirtosarea proprie, si incet incet vom birui nemultumirea ajungind, poate, sa dam multumita lui Dumnezeu in orice clipa si loc si sa primim plinirea bucuriei.

Dumnezeului nostru Slava!