Dojana, un fel de certare mai mica, un fel de a-i atrage atentia celui gresit, facuta de obicei din dragoste

Se zice in „Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah“:

11, 7. Mai inainte de a cerceta, nu huli; cunoaste intai si atunci dojeneste.

Cunoaste mai intii si apoi dojeneste…., dar oare cunoastem noi pe ale celuilalt, cunoastem noi lacasurile sufletului si ale mintii celuilalt, ce anume l-a determinat sa actioneze astfel, ca e cu buna credinta sau e din ispitire, ce-i esti tu lui, datator de seama?

Ai terminat dojana cu tine si indreptarea cu tine, ca sa ai ochi pentru a-i dojeni pe altii?

Cu ce cuvinte raspunde Mintuitorul la dojana cu dragoste facuta de Petru, in Sf Evanghelie a Sf Apostol Matei:

16, 22. Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.
16, 23. Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

Cunoaste mai intii si apoi dojeneste, dar cine oare cunoaste toate lacasurile si toate ascunzisurile mintii si ale sufletului celuilalt, in nici un caz altcineva, poate numai Unul Dumnezeu inchinat in treime.

Tot in “Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah” se zice

20, 1. Este mult mai bine sa dojenesti decat, tacand, sa fierbi de manie,

Acu…, de ce sa ajungi sa fii fierbind de minie? Oare ti-ai iesit din casa rabdarii? Oare te-a pus pe cine cineva judecator si raspunzator pentru cele tainice ale sufletului celuilalt? Oare masura ta e cea cu care se va masura spre adevar? De ce sa fierbi de minie? Te arde cuvintul tau justitiar si nu-l poti tine, si i-ai facut deja judecata si i-ai vazut paiul celuilalt?

18, 18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui si darul celui pizmas face ochii sa lacrimeze.

Ai cercetat oare toate ale mintii, sufletului celuilalt ca sa-i arunci dojana? Ti-ai terminat de cercetat ale tale ascunzisuri si acum ai ajuns sa faci curatenie si la altii in ograda?

Nebunul scoate ochii cu dojenile lui, dar nici cel intelept nu trebuie sa dojeneasca, ci daca e loc sa faca bucurie si pace iar de e cazul sa lase loc Celui Preainalt sa curete si sa lase loc curat

In “Pildele lui Solomon” se zice:

9, 7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara.

Nu dojeni pe cel aflat fara de lege si fara de minte, ca rau iti vei face tie, iar dojana nu v-a fi primita deloc.

Se zice in Sf Evanghelie a Sf Apostol Luca

17,3. Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se va pocai, iarta-l.

Primul pas, luati aminte la voi insiva, aceasta fiind punctul de plecare si de sosire. Ai grija de tine si ia aminte la tine, iubeste-te pe tine insuti in asa masura incit sa-ti doresti mintuirea.

Apoi se zice, ca de-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l. Da, e usor sa dojenesti, esti suparat ti-a gresit, caci vezi doar din partea ta, o fi facut din rautate, din neatentie, sau din lipsa, sau din dorinta de a-ti fi ajutor tie pe mai tirziu, nu stii tu asta, si nu poti tu masura asta, nu le stii tu pe ale fratelui tau ce ti-a gresit, caci nu ai tu masura lui.

Il poti dojeni zicind ca-l vei indrepta si-ti va cere iertare, da, e usor sa dojenesti. Un pic mai greu e sa ierti fara sa dojenesti si fara sa astepti sa ti se ceara iertare sau sa-l vezi pocaindu-se, caci atunci lasi loc legii Celui Preainalt. Oricita iubire de oameni ai tu, nu ai precum are Dumnezeu, iar a lasa loc legii lui Dumnezeu, e a lasa loc iubirii sa lucreze in locul dojenilor tale care ar fi putut sa-l indrepte.

Decit sa dojenesti, mai bine ia aminte la tine, si fa iubire cu tine apropiindu-ti mintuirea mai mult, de vrei sa-l dojenesti pe cel ce ti-a gresit poti sa o faci cu dragoste si va fi primita, dar mai bine lasa  loc iubirii lui Dumnezeu sa-i curete sufletul celui ce ti-a gresit.