E o reclama mare cit panourile publicitare, de arata o femeie mai mult neimbracata, mergind precum un animal spre tinta ei – un urias pantof, acum la ce era reclama aia, poate la pantofi, nu stiu.

Dar tare mult scotea la iveala tot ce nu e omenesc in noi, animalul dinlauntrul sau din afara omului care ajunge sa se contopeasca cu acesta, omul dispare ca fiinta superioara si ajunge sa ‘saliveze’ dupa un pantof.

Animalul care nu mai cunoaste limite de bun simt, sau morale, care promoveaza decadenta  la nivel de lege, uritul la nivel de arta, hotiile si omorurile si avorturile la nivel de normalitate, care se inchina si alearga doar sa aibe prea-plin, care se inchina si isi inchina viata si sanatatea banilor sau distractiilor, acumularii bolnave si bolnavicioase a felurimilor, lasind deoparte tot ce l-ar putea misca sufleteste de aproapele. Aproapele nu mai exista pentru a-l cerceta sau a incerca sa-l ajuti, ci devine piedica in nestavilita acumulare pentru tine.

Animalul din om…, dar de ce nu am vedea si faptul ca animalele (in marea lor majoritate) nu ajung obeze, nu maninca peste masura – aici ne-au cam luat animalele astea, caci multi suntem slugi pintecelui, iar acesta cu cit e slujit mai mult, cu atit cere mai mult ducind prin necumpatare la boala si durere.

De ce nu am vedea si exemplul ciinelui, chiar de il bati, sau il arunci cit colo, iar de apoi il chemi sa-i dai sa manince, si el totusi vine, si aici ne-au cam luat animalele astea, oare ne e noua usor sa uitam, sa iertam, sa ne smerim asa, ca dupa cuvinte de bataie, sa venim la chemare, chiar sa ne simtim ca un ciine batut pe care il chemi si el vine, oare putem si noi asta?

Sa lasam, acu de inceput de drum (incepe marele post), sa lasam tot ce nu omenesc afara din noi, si sa nu le mai primim si sa ni le facem apropiate noua, sa lasam denaturarea de a zice celor rele ca sunt bune, iar pe cele bune sa le dam uitarii; sa ne oprim din nebuna fuga a lumii si sa inchinam un gind Domnului – din timp in timp -, sa ne readucem aminte de ce inseamna binele pe care poti sa-l faci sau sa-l zici si sa nu-l dam uitarii sau aminarii, sa inchidem animalul poftelor si sa-l flaminzim ca sa nu aibe putere sa ne lupte, si incet, incet, curatindu-ne, limpezindu-ne vederea si intelegerea de valul mincinos al lumii, sa ajungem sa vedem bucuria si pacea si multumirea, si sa inchinam Slava celui fara de inceput Dumnezeului nostru. Amin