Cum se poate numi un om care dupa ce a trecut peste ceva greu, dupa ce a amortizat o lovitura primita sau un cuvint greu sau o fapta urita primita, dupa acestea sa isi aduca aminte de ele si sa-si faca rau siesi, fara sa mai fi fost acel context valabil, ci doar sa-l chinuie amintirile si relele aduceri aminte.

Cum si de ce ar face oamenii jocul celui potrivnic, care vrea sa ne tulbure linistea si sa ne rapeasca posibilitatea inaltarii gindului din mocirla materialului.

Oare sa ne placa sa ne chinuim continuu, cind mai usor e sa ierti, si sa ierti din suflet pentru a nu lasa vreo portita subrezita.

Portita prin care cel potrivnic aduce aminte de cele rele, este lasata deschisa in sufletul patimitorului de felul cum anume a trecut peste cele grele. A iertat sau doar a incercat sa uite?

De uitat, poti incerca, si ai ajutor timpul, caci cu timpul vine si uitarea, dar asta nu e tamaduire caci durerea  ramine in suflet ascunsa, si mult mai primejdioasa pentru sineti, durerea ramine si dospeste, daca nu o stirpim, daca nu e tratata cu iertarea si cu iubirea.

Si sa uiti asa ca si cum nu ar fi fost, si sa ierti si sa il privesti cu prietenie si iubire pe acela, ca si cum bine ti-ar fi facut, si ca nu ai fi patimit ceva rau.

Aceea e portita prin care cel potivnic iti aduce in minte cele rele, iar pentru tine chinul e readus in minte, si supararea si neimpacarea. Si de ce sa ne facem slugi celui potrivnic, de ce sa ne imbicsim sufletul in neimpacare si nelinistiti?

Acu si cu patimirea asta, cum ne afecteaza si cum o primim depinde de asezarea sufletului, de taria lui, de credinta in Dumnezeu. Cum ii e patimirea unuia plin de mindrie si inalta parere de sine, care ar primi o ocara, si cum e acea ocara pimita de cineva care traieste smerenia, si acea ocara chiar de e nedreapta o imbratiteaza ca pe adevar. Cum ii e patimirea unuia care a avut ceva paguba baneasca dar are sufletul ahtiat dupa avutie, si cum e o pierdere baneasca – pe masura valorilor – pentru unul care nu si-a lipit sufletul de bani. Acelasi eveniment dar raspunsuri diferite, in functie de asezarea sufletului, dupa maturitatea lui.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne asezem sufletul dupa poruncile Lui, si sa cautam sa implinim legea, legea noua a poruncii dragostei.

“Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc “ (Matei 5,44)

“Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri”