„Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.
Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.
Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.” (Marcu 11, 22-26)
Mergeti cu credinta in Dumnezeu, mergeti pe cale cu rugaciunea, rugati-va neincetat, in inima, in suflet, in cugetul tau sa tii legatura ta cu Dumnezeu, Tatal nostru. Mergeti cu credinta si rugaciunea pe cale, nu lasati indoiala sa va tulbure legatura voastra cu Dumnezeu. Cereti asa ca si cum ati fi primit deja, cu credinta tare, si cu multumire. Ceri sa primesti, crede ca ai si primit, si in cererea ta fii si multumitor.
„Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.” (Luca 11,9-10)
De vreti sa aveti, cereti, dar cereti bine, nu rau, caci de cereti si apoi risipiti in placeri, nu e cerere buna.
„Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.” (Iacob4, 2-3)
Cererea noastra sa fie buna, si sa cerem ce e sa consideram valoare, si ce e sa consideram ca ne lipseste si ca am dori cu ardoare sa avem, darurile Duhului, mila lui Dumnezeu, si locusor in Imparatia lui Dumnezeu:
„Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.” (Luca 12,31)
„Caci toate acestea paganii lumii le cauta; dar Tatal vostru stie ca aveti nevoie de acestea” (Luca 12,30)
Stie Dumnezeu de ce avem nevoie, care ne e trebuinta, dar noi avem nevoia sa purtam credinta tangibila si marturisitoare atunci cind cerem, cind ne rugam.
Iar fara Dumnezeu nimic sa nu facem, caci fara Dumnezeu nimic bun nu poate deveni putinta. Dorinta noastra, cererea noastra pentru a deveni plinire si putinta, trebuie sa o indreptam catre Dumnezeu cu credinta tare si cu multumire.
Cind e sa ne rugam lui Dumnezeu, sa avem inima buna, deschisa, fara urma de rautate sau tinind minte raul, iertare sa avem catre cei ce ne-au gresit, uitare sa avem de am primit ceva din cele ale celui rau, pentru a putea sa ne rugam curat, din inima curata, iar Dumnezeu, Tatal nostru Cel din ceruri, sa caute la noi ca la copiii, si sa plineasca rugaciunile noastre.
Sa lasam orice lucru al raului, orice infatisare a raului, sa iertam, sa uitam urmele raului care ne-au brazdat calea noastra, sa lasam neorinduiala si tulburarea care e sa le aducem din invidie si pizma asupra binelui altora, asupra binecuvintarilor altora.
Sa lasam lucrul raului, pentru a putea pune in loc ingaduinta, ascultare, roade de bucurie, si pace.
„Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.” (Iacob3, 16-18)
Sa cerem bine pentru a primi, nu cu mindrie ci cu smerenie – caci dialogam cu Dumnezeu – , caci „Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”. (Iacob4, 6), sa cerem cu credinta tare, cu inima curata, fara sa avem rautate sau amaraciune sau invidie ramasa in ea, sa cerem bine, sa cerem cele folositoare, sa cerem cu multumire si cu nadejde tare.
Daniela-Iulia's Weblog 
Nicolae Ene
feb. 06, 2011 @ 19:44:14
Un parinte trebuia sa mearga in alt sat, aflat la mare departare, cu copilul sau. Mergand pe drum si trecand prin paduri intinse, copilul auzea tot fel de zgomote, si-i spuse tatalui sau ca-i este frica. Atunci tatal l-a luat de mana si copilul s-a simtit protejat si nu s-a mai temut. Dupa ce au mai mers multa vreme copilul s-a simtit foarte obosit si i-a spus tatalui sau ca nu mai poate merge mai departe. Atunci tatal l-a luat in brate si copilul a adormit pe umarul sau. Dupa ce s-a trezit si au mai mers ceva vreme, copilul a vazut niste fructe care aveau culori frumoase, erau foarte atragatoare si i-a spus tatalui sau ca-i este foame. Tatal insa stiind ca fructele acelea erau otravitoare, i-a spus ca nu poate sa i le dea sa manance. Copilul a insistat, a plans, dar tatal nu a vrut cu nici un chip sa-i dea voie sa manance din fructele acelea.
Asa si Domnul, cand cerem ceva ce ne vatama, nu vrea sa ne implineasca cererea… si noi de multe ori ne intristam din cauza asta. Dar dupa trecerea anilor, ne dam seama ca am cerut ceva care ne-ar fi facut mult rau daca l-am fi primit.
Daniela-Iulia
feb. 14, 2011 @ 19:34:41
de la prieteni primite – Nicolae Ene
„Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. (Marcu 11, 22-23)
Cred ca in aceste versete din evanghelie, daca sunt intelese gresit, exista o ispita.
Ispita puterii.
Vedem asta la multi care practica Yoga, dorinta de a dobandi puteri paranormale. Dar nici crestinii nu sunt ocoliti de aceasta ispita. Apare dorinta de a face minuni.
Sa ne imaginam ca cineva muta un munte dintr-un loc in altul, cu puterea credintei. In clipa urmatoare vestea se va raspandi in toata lumea, massmedia de pretutindeni va prelua ca stire de prima pagina lucrul acesta, acel cineva va fi extraordinar, va fi celebru, va putea castiga bogatii uriase datorita acestei puteri.
Domnul desi avea puterea asta nu a folosit-o.
Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: „De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini”. Iar El raspunzand, a zis: „Scris este: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”.
Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si i-a zis: „Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-te jos, ca scris este: Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau”. Iisus i-a raspuns: „Iarasi este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”. (Mat. 4, 3-7)
Si iata, unul ditre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si, lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ei la locu ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie? (Mat. 26, 51-54)
Si vazand aceasta, ucenicii Iacov si Ioan i-au zis: Doamne, vrei sa zicem sa se coboare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut si Ilie? Iar El, intorcandu-Se, i-a certat si le-a zis: Nu stiti, oare, fii carui duh sunteti? Caci Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca. (Luca 9, 54-55)
Sf. Apostol Pavel in epistole ne intareste aceleasi lucruri:
Si de-as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am nimic nu sunt. (I Cor. 13, 2)
Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine; Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. (II Cor. 12, 7-9)