Aveti grija sa nu prigoniti sau sa desconsiderati pe cei pe care ii vedeti ca sunt singuri, fara om care sa le stea alaturi la greutati sau bucurii, fara om care sa le spuna un cuvint bun sau de intarire, fara om la care sa scape in nevoie, fara om pe care sa se poata baza in caz ca singur nu poate. Nu prigoniti pe cel pe care il vedeti ca e singur, zicind: nu are la cine sa ceara ajutor, putem sa-l batjocorim, putem sa-l stoarcem, putem sa-i facem rau caci nu are cum sa se puna cu noi sau sa se intoarca asupra noastra.

Asa e, nu are. Caci cel e singur, fara de nici un ajutor de la oameni, fara om alaturi, nu are forta sa se intoarca sa riposteze la cei ce i-au presarat rele sau grele. Abia de-si duce traiul, si dupa puterile lui sa aline din greutati, sa rezolve probleme, ca nici timp sa-si mai plinga singuratatea nu are. Asa e, cel care e singur, de nu are pe nimeni sa se puna pentru el sa-i tina partea, chiar cind are dreptate, e vazut de ceilalti bun de desconsiderare, ca un cos de revarsare a frustarilor lor, a rautatilor lor.

Aveti grija insa, sa nu il ingreuiati mai mult pe cel care e singur, sa nu il batjocoriti, si sa nu ziceti carecumva, e singur, nici Dumnezeu nu ii e alaturi, si si-a intors fata de la el, lasindu-l fara om.

Caci cel singur nu are decit o singura nadejde de ajutor, de la Dumnezeu, caci om nu are.

Ziceti ca e singur, si ca va cadea, ca nu are sprijin, nu are om, nu are nici un ajutor.

Dar sigur e singur? Sau asa il vedeti voi, singur?

Cel ce nu are nici un om, cel ce e singur, Il are doar pe Dumnezeu, sa Ii spuna greutatile, necazurile, bucuriile, multumirile, sa i le spuna Lui, sa Ii dea greutatile sale si sa astepte mila lui Dumnezeu si sa il scoata din necaz.

Nu are om la cine sa scape in nevoie, nu are om de la care sa primeasca un cuvint bun sau o bucurie, si mai mult cei ce-l stiu ca e singur, mai mult il obidesc.

Aveti grija si nu ingreuiati mai mult si nu desconsiderati pe cel pe care il stiti ca e singur, caci are ajutor, are scapare, are alinare, are cine sa-l asculte, are cine sa-i ia greutatile si sa i le poarte, isi are toata increderea, credinta, nadejdea, scaparea, la Dumnezeu.

**

Iar daca e ca prin rugaciunile voastre sa va rugati pentru voi insiva pentru intarirea in credinta, si pentru altele lumesti; si daca va aflati ca sunteti singur, fara de om, atunci nu cirtiti, ca mai bine sa fi singur, si sa te intaresti in credinta, si sa Il ai pe Dumnezeu singur ajutor, si singura nadejde, decit sa ai alaturi oameni in care sa iti pui increderea ta.

Multumeste ca esti singur, si ca Il ai pe Dumnezeu mult mai aproape de tine, caci tu Il tii in mintea ta, in rugaciunea ta mult mai aproape.

Caci de cel ce e sa te ajute, trebuie sa te rogi, sa te rogi de om, si ii spui ale tale necazuri, si i te plingi lui, asteptind sa te usureze, sa te bucure. Asa ca daca nu ai om, si nu iti pui increderea in om, cui sa le spui, la cine sa scapi, la cine sa te rogi de ajutor, daca nu doar la Dumnezeu. Singur esti, dar Dumnezeu iti e mai aproape, caci tu Il tii aproape. Sa nu te plingi ca esti singur, daca prin asta ajungi sa te intaresti in credinta si ajungi sa Il ai pe Dumnezeu pavaza si sprijin si ajutor si singura cetate de scapare a ta, sa Il ai mai aproape mereu.