Grija sa ai sa nu furi de la cel sarman. Si chiar de nu furi in fapt, ai grija sa nu furi.

Si cum sa furi, daca nu furi?

De dai cuiva ce are, furi de la cel sarman. Grija sa ai, ca vei ajunge sa dai cuiva ce are mai multe ca tine, dar isi prezinta starea ca grea, iar tu nu ai loc sa ti-o spui pe a ta, asa ca ajungi sa dai cuiva ce are plin, dar mai vrea.

Grija sa ai, caci lumea are cunostinta de teologie, stie ca nu trebuie sa lasi intinsa mina care-ti cere, si asa s-au nascut cersetorii de profesie, nu de nevoie sau nevointa, ci de comoditate sau lipsa nevointei.

Mai sunt si cersetori elevati in ale stiintei cererii, prezentindu-si situatia ca dramatica, pentru a lua, saracii bogati!, in fapt situatia e invers, de ai sti, te-ai uimi de naivitatea cu care ai crezut si ai dat. Lucrurile insa se vor vadi, caci nimic nu poate sta ascuns, si mincuina cu care ai cazut in plasa naivitatii, lasindu-te pe tine de-o-parte pentru a da celui ce are, se va vadi.

Dar grija sa ai de e sa dai, sa nu saracesti pe cel sarman, sa nu furi de la el, dind celui ce are, in loc de celui ce nu are.

Ti se misca sufletul, ai vrea sa dai ceva cuiva, din bucuria ta, ca multumire, din plinul tau de multumire, sa dai sa fie si altcineva cu multumire precum esti tu. Dar grija sa ai in dorinta ta de a darui, sa nu furi de la cel sarman.

Vrei sa faci cuiva un bine, un dar, cauta pe cel in nevointa, in spitale sunt oameni in mari nevointe, care nu sunt cercetati de rude ca poate nu au.

In camine sunt batrini uitati de ani, sau copii fara sa simta caldura parintilor. Ai cui sa dai, celor in nevointa.

De e, cauta un vecin sarman, si slujeste-i nitel, si iti va fi mare caldura in suflet si nu vei avea nevoie de nici o alta multumire.

Nu fura tu, cu darul tau. Nu irosi ce ti s-a dat ca socoteala o sa dai, si nimic in schimb nu vei primi, ci darul tau va fi calcat in picioare. Caci cel ce are, iti va batjocori darul, si tu in lipsa vei fi, si tu, si cel sarman pe care l-ai vaduvit de darul tau.