Nu va grabiti sa ajungeti, zicind ca doar locul ajungerii are valoare, ci valoare o are si drumul, calea pina la locul ajungerii. Si cu cit calea e mai grea cu atita are mai mare valoare. Pe cale poti fi cu tine sau poti fi pentru altii. Nu ne trebuie orbire si ignorarea caii, avind focus doar pe ajungere, caci ce e pe cale da valoare ajungerii. De ti se pare drumul cu greutati, considera ca e o jertfa a ta, din puterile tale. De ti se pare drumul greu, vezi nu cumva sa fi uitat sa privesti in jur, poate ai trecut pe linga o mila, pe linga o bucurie si nu ai vazut-o, poate ai trecut pe linga nevoia cuiva si nu ti-ai valorat calea ta plecindu-te sa aduci alinare celui de pe cale.

Calea are valoare mare, caci calea e miscare, e fapta, e jertfa, e dorire, e cresterea puterilor tale sufletesti. Nu fiti nerabdatori pentru locul ajungerii ignorind valoarea drumului pina acolo. Nu micsorati drumul pentru a ajunge la locul doririi, caci pierdem valoarea caii.

Iar irosirea este tinerea de la binele ce am fi putut sa il facem.

Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. 
Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; 
Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. (Matei 25, 41-43)