Audienta cu orice pret. Dorinta de a ti se lua din timpul tau, cu orice care ar putea sa iti smulga un sentiment, oripilare, ingrozire, frica, ginduri necuvioase, invidie, judecati in numele libertatii de a putea spune orice fara a mai avea limita de bun simt sau buna cuviinta. Orice ca sa ne rapeasca viata, timpul nostru, spatial vietii noaste. Toti se lupta sa ne acapareze timpul nostru facindu-si valoare din citi au distras, crezindu-si ca au valoare prin cit timp au furat din viata altora.

Sa avem grija pe cine si ce lasam sa intre in casa noastra, sau in inima noastra. Am primi oare sa vedem in casa noastra imagini cu crime, cu rautati, cu destrabalari, cu devaluare a calitatii si a valorii omului, cu injuraturi, cu dezgoliri, cu ura? Le-am primi? Dar le primim deja, si le vedem si le auzim, chiar de nu le agream, ajungem de le primim. Orice intra in casa noastra e intrat, daca nu ne ferim sa il primim.

Zicem ca trebuie sa le vedem sau sa le auzim, depinde de cum intra in casa noastra, ca sa fim informati, sa ne cunoastem mediul, caci asta inseamna putere si adaptare. Nu e asa, nu trebuie sa le primim, caci chiar de nu le agream si le judecam, ajungem de ni le apropiem, prin faptul ca vedem si primim acele rele.

Le mai primim pentru a ne vedea pe noi cit de drepti suntem sau cit de norocosi suntem, ca nu am trecut prin acele rele, dar nu ne raportam bine, daca e sa ne raportam la ceva pentru a ne vedea valoarea trebuie sa ne raportam la desavirsire. Cum suntem noi, cit suntem noi de drepti in raport cu Desavirsirea.

Primim rele in casa noastra, in sufletul nostru, ne raportam la ele, lasam sa fim distrasi si furati de timpul nostru si de spatiul nostru? Si ajungem sa ne plingem de lipsa de valoare, de lipsa de timp, ajungem sa ne plingem, sa ne nemultumim. Dar plingerea si nemultumirea este a sufletului, a inimii care se lipeste de ce nu e adevarat, se lipeste si primeste sa intre in ea ce nu ii e de folos, care este distrasa de la ce i-ar aduce bucurie si care ar aduce-o la arderea iubirii.