Si nu ne duce pe noi in ispita

“Si nu ne duce pe noi in ispita.”

Conform DEX, ispita are mai multe sensuri

ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție, încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferință, vicisitudine.

ISPÍTĂ s. 1. v. tentație. 2. v. păcat.

ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3.4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (Înv.) Cercetare, examinare, studiu.

Sa luam sa vedem la ce anume se face referire in rugaciunea domneasca, si daca Dumnezeu ne ispiteste.

(Sirah 2,1-6)

l. Fiule! Cand vrei sa te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeu, gateste-ti sufletul tau spre ispita.
2. Incordeaza inima ta si fii tare si sa nu te tulburi in timpul incercarii.
3. Lipeste-te de Domnul si nu te departa, ca sa fii inaltat la sfarsitul vietii.
4. Tot ce ti se va intampla, primeste cu placere si in necazurile tale fii indelung-rabdator.
5. Ca in foc se lamureste aurul, iar oamenii cei placuti Domnului, in cuptorul smereniei.
6. Crede in El si-ti va ajuta tie, indrepteaza caile tale si nadajduieste in El.

Cind e sa te apropii de Domnul, sa cistigi si sa-ti apropii binele, sa-ti lipesti sufletul de bunatate si pace, sa-ti cresti sufletul spre plinirea legii lui Dumnezeu – legea iubirii – , ispite multe te incearca, te incearca pentru a curata, pentru a clatina si risipi necuratia din tine, pentru a se lamuri binele si bunatatea din tine, pentru a-ti lamuri singur calea pe care vrei sa mergi. Dumnezeu nu sileste pe nimeni, nu e rapitor, ci indelung-rabdator asteapta intoarcerea fiilor risipitori. Voirea noastra trebuie sa ne duca cu tot cugetul si simtirea la dorirea slujirii in legea lui Dumnezeu – legea iubirii. De ce apar ispite inerente, pentru curatire, lamurire si dobindire de cele pentru a-ti plini si desavirsi  sufletul.

Vasele olarului le lamureste cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. (Sirah 27,5)

Ispita in sensul de mai sus e cercare, e cercetare si intarire, e lamurire a puterilor tale sufletesti, e spre asezarea sufletului tau mai bine. Ispita de care se vorbeste mai sus, cind te cearca nu iti aduce tulburare, ci poate minhire, intistare sau durere in suflet, depinde unde actioneaza taisul ei curatitor, caci cercarea de la Domnul pentru lamurire aduce linistire si iti va aduce pace si nu tulburare.

Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va intampina raul, fara numai ispita si iarasi il va izbavi. (Sirah 33,1)

Ispita e ca un punct de cotitura, la care trebuie sa dai raspuns, de raspunsul e bun ti-ai apropiat sufletul de Domnul, de raspunsul e tulburare nu ai trecut de ispitire si te-ai poticnit. Dar credincios este Domnul ca nu vei fi ispitit mai mult decit poti duce, si ca odata cu ispita vine si izbavirea din ea. Cu Domnul vom trece zidul, cu Domnul alaturi in cuget si in gind, cu rugaciunea vom birui si vom da raspuns bun la clipa ispitirii.

(Psalmi 17,31-32)

31. Ca Tu vei aprinde faclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina intunericul meu.
32. Caci cu Tine ma voi izbavi de ispita, si cu Dumnezeul meu voi trece zidul.

Domnul ne indeamna la rugaciune, ne arata ca aceasta e pavaza pentru a nu intra in ispita. Ispitele vin mai ales din impulsul trupului, cind acesta cistiga intiietate in balansul omului, isi cere multe si nesatioase sunt cele care le doreste. Cu cit dai initiietate celor ale trupului, cu atit iti cere mai mult, cu atit mai mult atiti ispitirea, ispitire rea, caci te va afunda din pacat in orbire si iti va slabi puterile sufletesti. Rugaciunea e pirghia de ridicare a sufletului, hranirea lui, cresterea lui, darea iniietatii lui; puterile sufletesti te pot tine si ridica din cele mocirloase, iar legindu-ti cugetul si simtirea de Domnul in rugaciune, te poate izbavi de toata ispitirea.

Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios.  (Marcu 14,38)

Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda. (I Corinteni 10,13)

Domnul ne cearca si din cercetare ne vine pace si nu tulburare, vrajmasul ne ispiteste cu armele lui, cele materiale, cele de mindrie, cele necurate si urite Domnului, cele ale lumii si ale stapinirii ei. Insa Dumnezeu – pe care il marturisim ca Tatal nostru, nu ne va lasa, ci chiar de uitam de El (si pierdem rugaciunea), Dumnezeu nu ne va lasa, si cu cit ispita sau pacatul e mai mare, cu atit Domnul e mai aproape de noi, asteptind sa-I cerem mina sa ne scoata din necaz, asteptind rugaciunea noastra, si buna-voire a noastra pentru a ne ridica din pacat si a iesi din ispita.

(I Timotei 6,9-11)

9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.
10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.

Lamurirea ispitirii o da Sf Ap Iacov – Dumnezeu nu ispitste pe nimeni, caci toata darea cea buna si tot darul desavirsit de sus este.

(Iacov 1, 12-17)

12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.
13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.
16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.

Ispita care o da vrajmasul la ingaduinta lui Dumnezeu (cartea dreptului Iov) devine cercetare si cercare de lamurire daca e primita cu multumire si cu plecare, cu smerenie si umilinta (Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvintat); ispita devine fauritoare de aur lamurit in topitoare si incepatura de cununi, daca in loc de tulburarea inerenta, aducem rugaciune si multumire, si ne lasam cu credinta si nadejdea in voia lui Dumnezeu.

Ispitirea nu e de la Dumnezeu, cercarea este, ispitirea e ingaduita de Dumnezeu pentru a schimba cugetele spre a le inclina spre Dumnezeu cu buna-voirea noastra. Ispitire e daca intimplarea, evenimentul, fapta, ne aduce tulburare si neliniste – semne ca acestea sunt de la vrajmasul – si in clipa lor sa luam aminte la indemnul de a ne lipi sufletul in rugaciune catre Domnul, iar El ne va izbavi din ispitire, si ispita va deveni cercare si aducatoare de plinire sufletului si cununi ale biruintei.

Si nu ne duce pe noi in ispita. Tine-ne Doamne, pazeste-ne ca suntem firi slabe, suntem copii si alergam la Tine sa ne tii curati cu darul Tau, sa ne fi pavaza si intarire, sa ne aduci cercare cu pace revarsatoare si nu ispitire. Nu ne duce Doamne, ca suntem copiii Tai, nu ne trimite sa fim certati de vrajmasul, ci revarsa milostivirea Ta catre noi. Pacatosi suntem si recunoastem ca multe a trebui sa vina pentru a ne curata, dar Doamne, catre Tine venim ca niste copii, milostiveste-Te de noi, si ne iarta, si nu ne trimite la certarea meritata, ci da-ne milostivirea Ta, ca sa slavim numele Tau in veci. Amin.